Există viaţă după ce ţi-ai pierdut jumătatea
Puţine lucruri dor atât de mult precum decesul partenerului. Durerea aceasta poate fi egalată de pierderea părinţilor şi depăşită poate doar de cea a dispariţiei unui copil. Sentimentul pe care îl încerci în asemenea clipe este unul greu de dus... este copleşitor. Toate lucrurile pe care le ştiai se sfâşie în bucăţi şi sensul existenţei poate să ţi se pară de-a dreptul inutil. Cu toate acestea, trebuie să ai forţa să supravieţuieşti.
Sunt momente în care nici nu mai ştii dacă ai sau nu energia ori dorinţa de-a te vindeca. Dacă ai pierdut un partener,te afli la începutul unei călătorii de redescoperire înfricoşătoare,copleşitoare şi foarte personală. De ce spun „personală”? Pentru că suferinţa ta nu o mai poate trăi nimeni,este o suferinţă în singurătate pe care numai tu poţi să o depăşeşti.
Ai voie să plângi
Doliul poate ţine câteva luni sau câţiva ani – nimeni nu are dreptul să-ţi spună cât. Tocmai ai pierdut o persoană pe care o iubeai,un partener alături de care ai împărţit bucurii şi tristeţi. E un sentiment normal să fii bulversată şi să nu mai ştii cine eşti sau pe ce lume te afli. În aceste momente,poţi simţi nevoia să plângi,să-ţi exprimi deschis sentimentele şi gândurile legate de moartea partenerului. Dacă ai senzaţia asta,nu trebuie să-ţi fie jenă,este dreptul tău şi nimeni nu te poate judeca. Doliul reprezintă o parte esenţială din procesul de vindecare.
Dintr-o extremă într-alta
S-ar putea ca dintr-o stare perfect normală şi aparent liniştită să simţi o durere foarte mare în piept şi să izbucneşti în plâns fără să te poţi controla. S-ar putea să treci prin momente în care să crezi că te-ai vindecat de orice durere şi să te învinovăţeşti că nu poţi să plângi.
Dă-ţi dreptul să-ţi trăieşti orice stare,fiindcă efectul pe care îl are pierderea unei fiinţe dragi asupra noastră este personal şi individual. Dacă ai pe cineva care să te înţeleagă şi cu care să poţi vorbi deschis,lucrul acesta s-ar putea să te ajute.
Cei din jur te pot susţine
Familia şi prietenii pot să te ajute,pot să urgenteze procesul de vindecare,doar dacă ei nu se grăbesc,ci stau lângă tine şi te însoţesc în suferinţă. Dacă „merg“ alături de tine în pelerinajul doliului,fără să te împingă sau să te tragă după ei,acceptându-te cum eşti,fără să te judece,dar stând lângă tine,de veghe,s-ar putea să-ţi dea energie şi forţă. Dacă ştii persoane care au trecut prin experienţe similare,ele îţi pot fi de folos. Nu prin comparaţie,ci prin ascultarea reciprocă a poveştilor voastre de viaţă şi prin înţelegerea reală a pierderilor. Evită oamenii care sunt critici sau care vor să te vindeci repede. Aceştia fie nu înţeleg ce ţi se-ntâmplă,fie chiar nu au habar prin ce treci. „O să fie bine“,„Capul sus,că trece“,„Timpul vindecă“ sunt fraze care,chiar bine intenţionate şi adevărate,nu ajută cu nimic în plin doliu.
Amintiri şi lucruri personale
Doar tu eşti cea care are dreptul să decidă ce se întâmplă cu lucrurile partenerului. Nu te forţa să faci ordine mai devreme decât poţi. Lasă-ţi timp,s-ar putea să nu ai energie să iei vreo decizie acum. Sunt persoane care încearcă să-ţi măsoare vindecarea în viteza cu care te hotărăşti să faci ceva cu lucrurile şi amintirile tale.
Nu le lăsa să-ţi încalce sentimentele! Aniversările sunt momente dureroase,iar retrezirea suferinţei emoţionale te poate seca de energie. Nu uita însă că aceste clipe sunt speciale,iar suferinţa este doar o altă formă de a spune „te iubesc“. Vindecarea nu înseamnă uitare,iar în amintiri există multă putere vindecătoare.
Credinţa te ajută
Nu te învinovăţi pentru ură,pentru furie,pentru momentele în care simţi că eşti egoistă,chiar şi când nu mai crezi în nimic. Dă-ţi dreptul să simţi liber,pentru că,după ce furtuna va trece,vei rămâne în continuare o persoană spirituală şi caldă. Iar dacă tu crezi în ceva,fie că-l numeşti Dumnezeu,Allah sau Iehova,
El te va ierta pentru furie,ură şi egoism. Dacă nu eşti religioasă,dar crezi în energia universului sau în ordinea naturii,atunci poţi să-ţi găseşti un strop de împăcare chiar în această ordine care nu ni se supune,care nu judecă după fapte şi este mai presus de noi. Îndreaptă-te spre ceea ce-ţi face bine şi-ţi aduce alinare fără să-ţi reproşezi şi să te învinovăţeşti de ceva ce nu ai fi putut controla.
