Iată ce poveste sensibilă se ascunde dincolo de strălucitoarea lume în care şi-a clădit un renume!

Aţi lansat brandul Ellis în anii 90, într-o perioadă în care România abia făcea cunoştinţă cu termenul de design vestimentar. Cum aţi ajuns să trăiţi povestea Emmei Hart din „Preţul succesului“, romanul ecranizat al Barbarei Taylor Bradford?

Iubesc poveştile, îmi place să citesc, dar şi să vizionez filme cu poveşti desprinse din viaţa reală. Mă refugiez în ele şi de multe ori mă identific cu personajele care îmi plac. Aşa s-a întâmplat şi cu această poveste magică, ce a reuşit să mă amprenteze decisiv. Emma Hart mi-a insuflat curajul de-a porni pe cont propriu într-o nouă viaţă – cea care se năştea în primii ani după Revoluţie. Aşa s-a născut povestea ELLIS, cu mine trecând de la postul de şefă a biroului de export al unei firme de confecţii la masa de croitorie, unde am creat iniţial hăinuţe de ocazie pentru copii, care lipseau atunci de pe piaţă şi care mi-au adus şi un prim premiu, la Arad.

Ştiu că şi regretata Zina Dumitrescu v-a dat un imbold...

Pe Zina am descoperit-o la una dintre primele prezentări de modă organizate în 1990. M-au impresionat mult frumuseţea, eleganţa, profesionalismul manechinelor pe care ea le etala pe podium. M-am dus la ea în culise şi am felicitat-o şi aşa ne-am împrietenit. A venit apoi la Arad şi i-am arătat primele mele creaţii în micul atelier pe care îl aveam, aşteptând cu emoţie verdictul Zinei: „Ai simţul proporţiilor, simţul culorii, mergi înainte! Ai să ajungi departe!“. Asta mi-a spus Zina şi a avut dreptate. Îi sunt profund recunoscătoare, chiar dacă ea acum a rămas doar în amintirea noastră.

Erau femeile mai cochete atunci?

Oarecum. Nu prea aveai multe opţiuni, nu aveai informaţii despre modă şi stil. Erau multe de corectat şi mi-am propus să ajut femeile din jurul meu să fie elegante, distinse, moderne, de bun gust. Societatea a evoluat mult de atunci, multe lucruri s-au reparat din acest punct de vedere, iar bunul gust este încă risipit pe ici, pe colo. (zâmbeşte)

Printre clientele dvs. s-au numărat mereu artiste, prezentatoare de televiziune, femei de afaceri. Pentru cine aţi creat cel mai mult?

Da, am avut şansa să-mi văd creaţiile apreciate şi purtate de multe vedete: Anca Ţurcaşiu, Mădălina Manole, Angela Similea, Monica Davidescu, Bianca Brad, Simona Amânar, Laura Badea, Nadia Comăneci, Simona Halep, Andreea Esca... Cel mai mult am colaborat cu televiziunile pentru vestimentaţia prezentatoarelor de ştiri de la Prima TV. B1 TV, TVR şi Antena 1. Iar cel mai mult am lucrat pentru Sandra Stoicescu, căreia i-am asigurat timp de 3 ani ţinutele pentru prezentarea ştirilor de la „Observator“.

Acum, cei mai mulţi vă cunosc drept „designerul Primei Doamne“. Cum a început colaborarea cu soţia preşedintelui, Carmen Iohannis?

Totul a început cu un vis frumos, visam să fac într-o bună zi o rochie pentru o regină... Şi, cum sunt convinsă că visele frumoase se împlinesc, aşa s-a şi întâmplat, am primit un telefon şi am fost întrebată dacă aş dori să croiesc o rochie pentru Prima Doamnă a României. Bineînţeles că am spus imediat „Da“ şi aşa a început povestea, cu o primă rochie pe care doamna Iohannis a purtat-o chiar într-un cadru regal, la dineul oferit de Majestatea Sa Margareta la Peleş, după învestirea în funcţie a lui Klaus Iohannis. Din acea zi de Bună Vestire din 2015 a început o frumoasă colaborare, pe parcursul căreia i-am creat doamnei Iohannis aproximativ 40 de ţinute, pe care le-a purtat la întâlnirile oficiale în care l-a însoţit pe preşedintele României. Sunt copleşită de această onoare. (zâmbeşte)

Ce preferinţe speciale are doamna Iohannis?

Îi plac culorile pastel, delicate, iubeşte albastrul, bleu ciel, roz pudră, alb. Pentru vizita Papei Francisc în Romania i-am creat 4 rochii, care au fost foarte admirate, lucru care m-a bucurat enorm.

Un episod inedit al acestei colaborări a fost întâlnirea dvs. cu Prima Doamnă a Franţei, Brigitte Macron...

Da, a fost cred momentul cel mai emoţionant din întreaga mea carieră. Nu am visat vreodată să primesc în showroom-ul meu două prime doamne, în vizită. Doamna Macron este o persoană deosebit de prietenoasă, amabilă şi plăcută. Am avut o conversaţie relaxată şi nu voi uita niciodată acest moment din viaţa mea. (zâmbeşte)

Din păcate, după o istorie de aproape 30 de ani, brandul Ellis a trebuit regândit în pandemie. Cum l-aţi reorientat, pentru a rămâne pe piaţă?

Pandemia asta a schimbat lumea. Eu sper că nu definitiv! Dar multe faţete ale existenţei noastre au fost răsturnate, date peste cap. La fel s-a întâmplat şi cu moda. Acum, ca să supravieţuim, ne-am resetat, ne-am adaptat noilor realităţi. Am început să producem acele articole care sunt o necesitate în aceste vremuri: măşti de protecţie textile, halate de unică folosinţă, echipamente de lucru etc.

Fiul dvs., Marius, vi s-a alăturat anul trecut în această afacere. Cu ce idei noi a venit?

Marius, fost militar de carieră, a adoptat imediat noua direcţie pe care am pornit în timpul pandemiei, iar contractul pe care l-am primit şi onorat pentru Grupul FILDAS/ Catena i-a plăcut mult şi s-a implicat maxim în derularea lui. Văd că este foarte pasionat să dezvolte această direcţie, îi place să lucreze cot la cot cu meseriaşii –ceea ce apreciez foarte mult, seamănă mult cu tatăl lui, pe care l-a pierdut la 15 ani şi care acum ar fi tare mândru de el. Mă emoţionează mult această asemănare şi îmi dau seama că Adi trăieşte prin el... Când s-a întâmplat cumplitul accident, pe 17 iunie 1998, aveam 41 de ani, iar Marius era înainte de admiterea la liceu. Aveam 24 de angajaţi şi 2 şantiere începute. După 4 luni de comă, soţul meu a plecat, iar eu am încercat să îl suplinesc aici pe pământ... Nu mi-a fost deloc uşor. Mă simţeam responsabilă de toate visele noastre frumoase. Iar Marius era în centrul atenţiei, eu încercând să fiu şi mamă, şi tată. Nu cred că mi-a reuşit decât parţial, dar sunt mulţumită că am făcut tot ceea ce era posibil ca visul ELLIS să continue, iar în curând vom putea sărbători 30 de ani de activitate pe tărâmul modei.

Când v-aţi dat voie să iubiţi din nou, după pierderea soţului?

(oftează) După 3-4 ani, am trăit o frumoasă, dar foarte scurtă poveste de dragoste. Nu a fost să fie... A mai fost apoi încă o încercare, dar tot nereuşită. Apoi m-am resemnat. Am preferat să rămân cu viaţa mea, cu amintirile frumoase trăite alături de cel care a fost soţul meu şi pe care l-am pierdut în ziua în care îl iubeam cel mai mult.

Cum e Eli Lăslean acasă, când nu e designer?

Îmi place să fac pe gospodina. (zâmbeşte) Mă simt relaxata sa ma ocup de treburile casei, sunt, cred, o persoana foarte normala, nu am extravagante.

Anul acesta se fac 30 de ani de Ellis. Cum vă vedeţi peste alţi 5 ani?

Înconjurată de copii, de tineri pe care să îi învăţ să creeze lucruri frumoase, să se descurce în viaţă. Ador acest vis frumos pe care l-am numit ELLI’S Cool şi de care veţi mai auzi în curând.

Dar peste 10 ani, ce piesă vestimentară creată de dvs. credeţi că va fi în vogă: un deux-pièces, o rochie elegantă, o rochie de mireasă sau o piesă sport?

O piesă sport! Sportul îmi place mult, am creat haine pentru multe din sportivele ţării, am iniţiat şi un trofeu ELLIS pentru fairplay în cadrul Galelor ELLIS. Cred că sportul va fi noua tendinţă în moda viitoare, altfel spus, Fashion meets Sport. De altfel, e şi tendinţa pe care doresc s-o abordez mai mult în creaţiile mele.

Sorin Stana/OK! România