FOTO Obsesia lui Michelangelo pentru bărbaţi. Reacţia bisericii la organele genitale masculine din Capela Sixtină
Când Papa i-a cerut faimosului pictor italian să realizeze Judecata de Apoi din Capela Sixtină, probabil că se aştepta la ceva asemănător cu Geneza, care frapa prin culorile sale vibrante. Însă Michelangelo a produs ceva cu totul aparte. Artistul a pictat personajele musculoase după chipul şi asemănarea romanilor goi, întâlniţi în băile comune.
În momentul în care pictorul s-a apucat de lucru, circulau deja numeroase zvonuri cu privire la sexualitatea sa. Şi, cum nu se chinuia să ascundă că era un homosexual notoriu, s-a lăsat inspirat şi în opera sa de preferinţele sale amoroase. Cu alte cuvinte, a pictat îmbrăţişări şi săruturi între bărbaţi dezbrăcaţi fără să se gândească la consecinţe. Ce-i drept, toţi acei bărbaţi dezbrăcaţi erau în Paradis, însă, chiar şi aşa, evidenţa era izbitoare. Şi scandaloasă.
Scria poezii bărbaţilor, dar familia le ascundea
Michelangelo a scris zeci de poeme de dragoste reprezentaţilor aceluiaşi sex, însă nimeni n-a ştiut despre ele mulţi ani la rând. Nepotul său a editat scrierile poetului după moartea sa, pentru a ascunde obsesia artistului pentru bărbaţi. În cartea cu poeziile lui Michelangelo, publicată în 1623, nepotul a schimbat toate pronumele masculine cu unele feminine. Secretul a fost păstrat timp de 250 de ani! Nimeni n-a aflat cui erau, de fapt, adresate poeziile pictorului decât după două secole şi jumătate.
A pus intenţionat penisuri în Capela Sixtină
Când a pictat Capela Sixtină, Michelangelo a adăugat 20 de bărbaţi dezbrăcaţi care n-au nimic de-a face cu iconogradia creştină. A fost modul lui de-a pune imagini scandaloase în fresca sa. Toată lumea se aştepta la un coş cu ghinde, simbolul familiei Papei Julius al II-lea, însă el le-a pictat pentru a se asemăna cât mai mult cu organele genitale masculine.
Isus musculos nu respecta standardul de frumuseţe din Renaştere
Studiind operele lui Michelangelo, putem spune cu siguranţă că acesta avea un tipar preferat de bărbat. Era atras de bărbaţii musculoşi, care emanau putere fizică prin orice por. În Judecata de Apoi, Isus nu arată deloc ca restul Mântuitorilor din picturile realizate în Renaştere, care aveau un trup slăbit, costeliv chiar. E clar că l-a pictat după preferinţele personale, nicidecum după standardul de frumuseţe al vremii.
Era atras de bărbaţi tineri
Pictorul nu-şi ascundea preferinţele sexuale şi nici genul de bărbat pe care-l prefera. Trebuia să fie musculos, dar şi de vârstă fragedă. Într-una dintre scrisorile sale adresate unui amic a scris despre felul în care i l-a descris un tată pe fiul lui, în speranţa că-i da deveni ucenic. „În secunda în care o să-l vezi, n-o să te poţi abţine să nu-l alergi până-n pat”, a spus tatăl mai în glumă, mai în serios, făcând referire la actracţia artistului pentru bărbaţi tineri.
Capela Sixtină, acoperită de bărbaţi
Cum spuneam, încă din timpul vieţii sale, circulau numeroase zvonuri cu privire la homosexualitatea pictorului. La începutul anilor 1530, s-a nuanţat întrebarea cu privire la obsesia acestuia de-a picta bărbaţi goi. Şi însuşi Michelangelo a oferit un răspuns: “Barbară e judecata celui care nu apreciază că piciorul unui bărbat e mai nobil decât cizma sa şi pielea lui e mai nobilă decât cea a unei oi.”