Interesant este că cea cunoscută cu numele de Frida Kahlo de Rivera, dar născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón, a susţinut mereu că a venit pe lume pe 7 iulie 1910, şi nu pe 6 iulie 1907, cum era înscris în certificatul său de naştere. De ce? Artista voia ca naşterea sa să coincidă cu cea a Revoluţiei Mexicane, iar ea să fie văzută ca un copil al Mexicului modern.

Defectul fizic ascuns o viaţă întreagă

Născută în capitala Mexico City, într-o casă pe care a botezat-o Casa Albastră, Frida este una dintre cele patru fiice ale unui fotograf de origine germană, Carl Wilhelm Kahlo, care emigrat în Mexic, unde a cunoscut-o pe mama artistei, Matilde. Aceasta este, la rândul ei, pe jumătate amerindiană şi pe jumătate spaniolă.

Copil bolnăvicios de felul ei, Frida a contractat poliomielită la doar şase ani, lucru care a făcut ca piciorul ei drept să se dezvolte altfel decât cel stâng, şi anume să aibă o formă mai subţire. Frida a purtat fuste lungi pe tot parcursul vieţii sale pentru a acoperi acest defect.

A făcut lupte greco-romane

Pentru a-i grăbi recuperarea, tatăl ei a încurajat-o să practice mai multe sporturi, precum fotbal, înot sau chiar lupte greco-romane, o disciplină destul de neconvenţională pentru fete, în acele vremuri. Fata şi-a dat seama că şansa ei este educaţia, aşa că s-a înscris la una dintre cele mai bune şcoli din capitala Mexicului, acolo unde erau primite doar 35 de eleve, iar ea a fost cea mai vocală şi isteaţă dintre ele. Aici l-a întâlnit pentru prima dată pe pictorul mural Diego Rivera, venit în campusul şcolii pentru o lucrare. Frida a fost fascinată de el şi de talentul lui, mărturisindu-i unei prietene că se va mărita cu acesta. Cu toate acestea, în acea vreme, Kahlo era îndrăgostită de un coleg de liceu, un băiat cu o personalitate puternică, pe numele lui Alejandro Gómez Arias.

Accidentul care i-a marcat destinul

În 1925, pe când avea 18 ani, Frida călătorea alături de Arias într-un autobuz, vehicul care s-a ciocnit violent cu un troleibuz. Adolescenta a suferit un accident grav, soldat cu o fractură de coloană, una de claviculă, fracturi ale coastelor, fractură de bazin, piciorul drept şi umărul dislocat. Un drug de fier i-a străpuns uterul şi abdomenul, prin urmare, pictoriţa a fost condamnată la o viaţă fără copii, acest fapt provocându-i o suferinţă continuă. Din acest motiv a pierdut sarcini, experienţe imortalizate într-o pictură impresionantă şi a fost nevoită să şi avorteze pentru a rămâne în viaţă.

A urmat o recuperare fizică îndelungată, fata fiind ţintuită la pat şi nevoită să găsească o ocupaţie cu care să-şi omoare timpul şi care s-o facă să uite de dureri. Părinţii au încurajat-o să picteze, iar, un an mai târziu, Kahlo termina primul ei autoportret. Cum simţea nevoia unei păreri avizate, Frida a reluat legătura cu Diego Rivera, rugându-l să-i evalueze arta; experimentatul pictor a încurajat-o să continue.

N-a mai fost decât un pas până la începerea unei relaţii amoroase între cei doi. Ba, mai mult, un an mai târziu, Frida şi Diego au decis să se căsătorească, în ciuda obiecţiilor părinţilor lui Kahlo. Ea avea doar 22 de ani, el 43. În primii lor ani de mariaj, Frida şi Diego îşi mutau frecvent domiciliul, din cauza obligaţiilor profesionale ale lui Rivera: au locuit în America, în San Francisco, apoi în New York şi Detroit.

Un mariaj toxic şi un şir neîntrerupt de trădări

Ambii soţi aveau temperamente irascibile¸ aşa că nu-i de mirare că mariajul lor a avut mai multe coborâşuri decât suişuri. Despre aventuri extraconjugale nici nu mai vorbim! Trăind mai degrabă separat decât împreună, cei doi şi-au făcut de cap în stânga şi-n dreapta, în special Diego, pictorul având o aventură chiar cu Cristina, sora mai mică a soţiei sale. Nici Kahlo nu s-a lăsat mai prejos, călcând strâmb atât cu bărbaţi (revoluţionarul bolşevic Leon Troţki), cât şi cu femei (dansatoarea Josephine Baker). Cu toate acestea şi un ciuda deselor perioade în care au fost despărţiţi, Kahlo şi Rivera se întorceau mereu unul la celălalt.

Spera la o plecare veselă

În 1950, starea de sănătate a pictoriţei s-a înrăutăţit considerabil, deşi durerea care a urmat celebrului ei accident nu a părăsit-o niciodată. După ce i se amputase piciorul drept de la genunchi din cauza unei cangrene, Frida a căzut pradă unei depresii teribile, fiind atrasă de gândul sinuciderii. Pe 13 iulie 1954, la o săptămână după ce a împlinit 47 de ani, excentrica pictoriţă se stingea în mult iubita ei Casă Albastră, din cauza unei embolii pulmonare, deşi numeroase speculaţii îi pun sfârşitul pe seama unei sinucideri. „Sper ca plecarea să fie veselă şi să nu mă întorc niciodată‟, nota o Frida disperată în jurnalul ei, cu ceva vreme înainte să moară, lăsând în urmă un soţ convins că anii petrecuţi cu artista au fost cei mai frumoşi din viaţa lui.

@shutterstock