Cum se sărbătoreşte Anul Nou la noi şi în lume
Poartă lenjerie roşie, mănâncă struguri, nu uita să ai bani în buzunar! Sunt doar câteva dintre superstiţiile ce însoţesc intrarea în noul an, pe lângă multe alte obiceiuri.
Când ultimul gong anunţă intrarea în noul an, oamenii de pe întreg mapamondul, indiferent de rasă, religie ori clasă socială,
sărbătoresc înnoirea, renaşterea şi speranţa şi emit rezoluţii şi planuri menite să le îmbunătăţească viaţa. Acum, mai mult ca
oricând, aşteptăm intrarea în următorul an cu promisiuni de sănătate, încheierea pandemiei şi revenirea la normal – proiecte
îndrăzneţe, exprimate într-o voce comună, planetară, dar a căror scadenţă nu poate fi anticipată. Asta nu ne împiedică, totuşi, să sărbătorim, fiecare în felul lui şi să ne păstrăm identitatea. De altfel, în acest „sat global“ în care ne mişcăm cu atâta uşurinţă de la un capăt la altul, diferenţele sunt cele care dau culoare, iar tradiţiile moştenite de fiecare în parte ne dau unicitate.
Obiceiuri neaoşe
Românii nu se dezmint de la a purta cu ei, oriunde în lume, obiceiurile de acasă. Căci mâncarea, vorba, cântecul, jocul şi acele tradiţii care adună familiile la un loc de sărbători sunt adânc înrădăcinate în noi. La fel poate ca imnul şi tricolorul. La fel ca glasul mamei. Căci de-acolo, din copilărie, se naşte tot acest univers cultural, pe care-l dăm mai departe copiilor noştri.
Iar poveştile copilăriei noastre sunt (încă) indisolubil legate de Sărbătorile de iarnă, cu brad împodobit şi colinde, cu miros de sarmale aburinde şi de cozonaci înmiresmaţi, cu mers cu „Pluguşorul“ şi cu „Sorcova“, cu jucat „Capra“ ori „Ursul“, cu strigături şi purtat diverse măşti care alungă spiritele rele. Unii ştiu să facă şi vrăji la gura sobei, citind în foi de ceapă sau cărbuni despre cum va arăta următorul an, de va fi bun şi roditor ori de va aduce boală şi năpastă. Pe lângă acestea, românii au împrumutat şi alte obiceiuri, cum ar fi să mănânce peşte (ca să se strecoare printre necazuri precum peştele în apă) şi curcan (care, atunci când scurmă după mâncare, adună boabele, nu le împrăştie ca găina), să servească 12 boabe de strugure (câte una pentru fiecare lună din an), să poarte ceva roşu (împotriva deochiului), să aibă bani în buzunar şi să-şi sărute partenerul sub vâsc (pentru ca relaţia să ţină şi anul următor).
Bani, struguri şi bucate speciale
Tradiţia boabelor de struguri vine de la italieni şi spanioli (împrumutată şi de mexicani), care mănâncă câte o boabă de strugure la fiecare din cele 12 bătăi de ceas, care vestesc trecerea în noul an. Se spune că cei care mănâncă struguri în prima zi din an îşi numără banii pe tot parcursul anului.
Şi tot italienii, în special napoletanii, la finalul petrecerii cu muzică, dans, băutură şi ospăţ cu supă de linte şi carne de porc (simbol al bogăţiei), îşi aruncă lucrurile vechi pe fereastră, ca semn al reînnoirii – la fel ca argentinienii, dar un obicei care contravine credinţei românilor cum că nu e bine să arunci nimic din casă, ca să nu izgoneşti norocul. Strugurii îi regăsim şi pe masa evreilor, alături de peşte pâinea Challah , prăjitura cu miere şi merele unse cu miere (simboluri ale belşugului).
În loc de struguri, portughezii mănâncă 12 smochine. Supa de linte e nelipsită şi din meniul de Revelion al cehilor, în timp ce belgienii pregătesc „choucroute“ (din varză murată şi cârnaţi), pe care o mănâncă având un bănuţ sub farfurie sau în buzunar. Grecii ascund o monedă în prăjitura „vassilopitta“ (urmând ca acela care găseşte moneda să fie norocos tot anul), iar polonezii fac tradiţionalele gogoşi „paczki“ şi pâiniţe în formă de cruce, inel sau copil (pe care le ascund prin casă, iar cei care le găsesc se călugăresc, se căsătoresc sau devin părinţi, după caz).
Şi tot ei strâng mărunţiş într-un săculeţ, cu care aleargă făcând zgomot, pentru a atrage belşugul. Slovacii, în schimb, bagă sub faţa de masă bani sau solzi de peşte. Mai superstiţioşi sunt irlandezii, care nu ies din casă de teama spiritelor rele care umblă în noaptea dintre ani, dar atârnă la ferestre o bucată din pâinea Crăciunului sau din prăjitura tradiţională de sărbători. La polul opus, ruşii îşi lasă geamurile şi uşile deschise, pentru ca noul an să intre în casă.
Focuri şi pocnituri
Din bătrâni, se credea că acestea alungă spiritele rele, aşa că scoţienii aprind în noaptea de „Hogmanay“ suluri de smoală, pe care le rostogolesc pe străzi. Familiile din Columbia şi Ecuador fac câte o păpuşă ritualică din cârpe şi lucruri care aduc tristeţe sau amintiri rele şi o ard, pentru a scăpa de ghinion. Brazilienii, în schimb, ies pe plajă şi aprind lumânări, pregătind bărcuţe de hârtie cu crini sau trandafiri, pe care îi oferă drept ofrandă zeiţei mării, Iemanja. În Panama, locuitorii ies din casă şi strigă sau bat în oale, în mai toată America de Sud se aruncă petarde sau se sună în corn, în Africa de Sud se bat clopotele sau se trage cu arma, iar în Japonia, în temple, se aud 108 bătăi de gong (câte păcate se crede că ar acumula sufletul în decursul unui an).
FOTO Shutterstock
