Cum funcţionează memoria

1 75689 original jpg jpeg

De ce uneori ne aducem cu lux de amănunte aminte întâmplări care au avut loc cu ani în urmă, dar nu mai ştim dacă am încuiat sau nu uşa azi dimineaţă? Creierul este, cu siguranţă, cel mai complex organ, iar memoria este doar una din funcţiile sale.

Creierul este format din aproximativ 100 de miliarde de neuroni – celule de bază ale ţesutului nervos, capabile să primească, să analizeze şi să producă informaţie. Neuronii comunică unii cu alţii printr-un sistem complex de sinapse – puncte de contact prin care se transmite mai departe informaţia nervoasă. Fiecare neuron poate forma până la 10.000 de conexiuni sinaptice cu alţi neuroni. Cu cât aceste conexiuni sunt mai puternice, iar neuronii mai stimulaţi, cu atât informaţia ajunge mai uşor la creier şi poate fi reţinută mai eficient.

Mecanismele aducerii aminte

Memoria – care există atât la oameni, cât şi la animale – este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor sau a informaţiilor din trecut. Fiecare gând sau senzaţie schimbă conexiunile dintre neuroni, iar sinapsele se consolidează, se slăbesc sau se formeză din nou, timp în care amintirile se formează. Fără memorie, nu am putea face nici cele mai simple activităţi, cum ar fi să ne încheiem la nasturi sau să traversăm corect strada. Am trăi doar în prezent şi nu ne-am putea adapta la situaţiile noi, deoarece nu am avea cum să le comparăm cu momente din trecut.

Senzorială, de scurtă şi de lungă durată

În funcţie de durata de reţinere a informaţiilor, memoria se împarte în trei categorii: memoria de foarte scurtă durată (senzorială), memoria de scurtă durată şi cea de lungă durată. Memoria senzorială stochează informaţia mai puţin de o secundă, exact timpul cât creierul decide dacă aceasta e importantă sau nu. De fapt, memoria senzorială joacă rolul de filtru: permite selectarea elementelor care contează, din fluxul continuu de informaţii pe care ni le furnizează simţurile noastre. Al doilea tip de memorie, cea de scurtă durată – numită şi memorie de lucru - permite reţinerea unor informaţii pentru o perioadă de 20-30 de secunde, după care acestea sunt fie stocate pe termen lung, fie uitate. Memorarea unui număr de telefon, doar cât acesta să poată fi format, este un exemplu de memorie de scurtă durată.

Evenimente importante şi amintiri de referinţă

Al treilea tip, memoria de lungă durată, însumează toate lucrurile pe care le reţinem mai mult de 30 de secunde după ce le-am aflat. La rândul lor, acestea se împart în două categorii: prima este formată din amintirile explicite, a doua, din cele implicite. Amintirile explicite cuprind evenimente importante din viaţă, cum ar fi zilele de naştere, dar şi faptele concrete sau ideile pe care le avem. Memoria implicită, numită şi memorie de referinţă, cuprinde amintirile la care se raportează fiecare din noi, în mod automat. Reprezintă baza cunoştinţelor acumulate de-a lungul vieţii, la care recurgem rapid, în permanenţă, fără niciun efort. Mersul pe bicicletă sau legarea şireturilor fac parte din categoria amintirilor implicite.

Reţinem doar ceea ce contează

Însă, cum anume se întipăresc amintirile? În prima fază, acţionează memoria senzorială şi memoria de scurtă durată, care selectează doar datele cele mai importante. Astfel, avem tendinţa să uităm detalii, doar pentru a memora esenţialul. S-a observat că oamenii reţin mai uşor dacă ştiu deja ceva despre acel lucru sau dacă pot face asocieri. Astfel, informaţia este mai uşor de înţeles sau se pot face conexiuni cu alte informaţii deja existente. Şablonul de conexiuni folosit la înregistrarea informaţiei poartă numele de engramă. De asemenea, reţinem mai uşor informaţiile care au importanţă pentru noi, deoarece suntem mai atenţi, iar sistemul de sinapse dintre neuroni este mai bine stimulat. În acelaşi timp, cu cât repetăm mai des informaţia auzită sau dacă ne gândim la ea constant, cu atât amintirea va prinde rădăcini mai adânci.

De ce uităm?

Timpul este cel mai mare duşman al amintirilor, deoarece, pe măsură ce trece, engramele se slăbesc: fie pentru că nu am mai avut nevoie de informaţia respectivă, fie pentru că am făcut alte asocieri. Uitarea este esenţială pentru a face loc informaţiilor noi. Nu toate amintirile sunt pierdute. Deşi de multe ori avem impresia că am uitat un anumit lucru, când suntem puşi în faţa unui stimul, revin la viaţă frânturi din trecut la care nu ne-am mai gândit de foarte mult timp.

Ştiai că…

…există oameni cu o memorie excepţională?  Jill Price din Statele Unite ale Americii este un exemplu. În vârstă de 51 de ai, ea poate să-şi aducă aminte toate detaliile vieţii ei, de când avea 14 ani. Astfel, ea poate spune cu exactitate ce a făcut în ziua de 15 iulie 1990, la ora 12.00, sau cum era vremea în ziua respectivă. Medicii care au studiat-o au ajuns la concluzia că are memorie autobiografică  şi au inventat un termen medical pentru a descrie starea ei: sindrom hipertimestic.



Recente

pahare   shutterstock 2155428393 jpg
Bradley Cooper si Lea jpeg
Nunta jpg
Beyonce jpg
Superman   Dean Cain png
miss universe australia jpg
jaclyn smith actrita jpg
Sunete jpg
Kim Kardashian jpg
pretentios   shutterstock 2153636113 jpg
Untold jpg
Elena Ghica Dora d'Istria 4 jpeg
Competitie jpg
Longevitate jpg
Quokka   animal jpg
Facebook jpg
elvis jpg
Suzanne Somers 2 shutterstock 537518347 jpg
muzica   chitara   guitars gcfe5d960e 1280 jpg
Zishe Breitbart jpeg