Din ce motive tricotau oamenii în timpul războiului. Nu doar femeile în vârstă, ci şi tinerele, bărbaţii şi copiii
Abilitatea de a tricota, însuşită nu doar de către femei, cât şi de către bărbaţi şi copii, are multe în comun cu perioada de război. În multe state, inclusiv în cele americane, în vreme de război oamenii tricotau.
Femeile erau încurajate să sprijine continuu forţele de luptă cu resurse de şosete şi căciuli tricotate. Însă această activitate ascundea mai multe decât s-a lăsat să se creadă.
Mai mereu, tricotatul a fost asociat cu o treabă preferată de femeile mai în vârstă, însă în timpul conflictelor, activitatea a devenit mai mult de atât o distracţie cu caracter paractic.
Era o formă de rezistenţă
Datele istorie sugerează că există o legătură puternică între modelele de tricotat şi spionaj. În trecut, unii oameni ascundeau coduri în ţesături, în timp ce alţii foloseau această îndeletncire ca instrument de acoperire. Se ştie că spionii încorporau mesaje secrete în tricotaje, broderii, ţesăturile covoarelor. Iar când războiul se înteţea, oamenii îşi vedeau calm de tricotat, susţinându-şi, astfel, propriul mod de rezistenţă. Mai mult, femeile, dar şi prizonierii, bolnavii din spitale, copiii tricotau, pentru că arta împletirii firelor cu ajutorul andrelelor avea efect terapeutic.
Ochiurile ascundeau coduri secrete
Pentru a transmite coduri secrete prin tricotat, oamenii se foloseau de steganografie, care în greacă înseamnă „scris ascuns‟; în acest sens era utilizat şi codul Morse, care era încorporat în ţesătură. Îmbrăcămintea era compusă, practic, din combinaţii de două împletituri: una în formă de V şi alta care arăta ca o linie orizontală sau ca o denivelare, o umflătură. Acestea ascundeau coduri criptate, de cele mai multe ori integrate în ţesăturile unor haine banale, care nu a fi dat de bănuit.
lithub.com, elinorflorence.com
