FOTO De ce a fost al doilea val de gripă spaniolă atât de ucigător? Ce greşeli au făcut autorităţile de atunci
După Primul Război Mondial, în anul 1918, gripa spaniolă a lovit din plin populaţia întregii lumi şi a ucis până la 50 de milioane de oameni. Pe parcursul a 2 ani, pandemia a făcut mai multe victime decât toate luptele din timpul războiului.
Gripa a infectat în total 500 de milioane de oameni. Când a apărut, în luna martie a acelui an, părea o gripă sezonieră, deşi se transmitea mai uşor şi avea manifestări severe, îndeosebi febră foarte înaltă, de 40°C. Virusul s-a răspândit rapid printre soldaţi mai întâi. Până la sfârşitul lunii martie, erau deja spitalizaţi circa 1 000 de soldaţi şi o parte din ei muriseră din cauza pneumoniei. Virusul gripei spaniolei a ucis nemilos mai ales în valul al doilea, din toamna lui 1918. Oamenii de ştiinţă şi istoricii au încercat să afle care a fost cauza acestei lovituri date de virus şi ce au greşit mai marii acelor vremuri.
De unde provine numele de gripă spaniolă
Acestui tip de gripă i s-a dar numele greşit. Spania a fost neutră în timpul primului război mondial. În Franţa, Anglia şi Statele Unite ale Americii, ziarele erau supuse cenzurii, deci nu li se permitea să scrie nimic despre ceva care ar putea influenţa strategiile celor implicaţi în război, nici măcar despre un virus care afectează trupele. Ziariştii spanioli au fost printre puţinii care au raportat cazuri şi focare de gripă în timpul primăverii anului 1918. De aceea, pandemia a luat numele de gripă spaniolă.
Primul val n-a fost aşa de periculos
De-a lungul primăverii anului 1918, virusul s-a extins ca un incendiu în Anglia, Franţa, Spania, Italia. Cu toate acestea, primul val al virusului nu părea a fi extrem de periculos. Boala dădea simptome precum febră înaltă şi stare generală de rău care durau de obicei doar 3 zile. Conform datelor limitate oferite la acea vreme, ratele mortalităţii erau similare cu gripa sezonieră.
Când a scăpat situaţia de sub control
Spre finalul verii, s-a întrezărit speranţa că virusul va dispărea. Era doar calmul dinaintea furtunii. În toamnă, în Europa, a apărut o tulpină mutantă a virusului gripei spaniole care putea ucide oameni tineri şi sănătoşi în numai 24 de ore de la apariţia primelor simptome.
James Harris, istoric la Universitatea de Stat din Ohio, SUA, consideră că mişcarea rapidă a soldaţilor din întreaga lume, în condiţii de aglomeraţie, a condus la răspândirea rapidă a bolii.
Virusul ucidea nu doar copiii şi bătrânii
Din septembrie până în noiembrie 1918, ratele infectării şi ale mortalităţii din cauza gripei spaniole au crescut. Faţă de gripa sezonieră, în al doilea val de gripă spaniolă s-a observat o creştere a deceselor în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între 25 şi 35 de ani.
A fost şocant atât faptul că tinerii şi bărbaţii sănătoşi au murit în întreaga lume, cât şi modul în care au murit. Au avut manifestări ca febră, hemoragii nazale şi pneumonie. Astăzi, acest fenomen poartă numele de „explozie de citokine”. Când corpul este atacat de un virus, sistemul imunitar trimite proteine mesager numite citokine pentru a crea o inflamaţie utilă. Dar unele tulpini de gripă, precum H1N1 care a provocat gripă spaniolă, pot declanşa o reacţie imunitară severă, periculoasă la persoanele sănătoase. Corpul este supraîncărcat cu citokine, ducând la inflamaţii grave, cu acumulare de lichid în plămâni, adesea imcompatibile cu viaţa.
Lipsa carantinei a permis răspândirea bolii
Oficialii din sănătatea publică au fost văzuţi de istorici ca principalii vinovaţi pentru răspândirea necontrolată a virusului. N-au dorit să impună carantine în timpul războiului. De pildă, un oficial guvernamental din Marea Britanie a ştiut foarte bine că o carantină ar fi fost cel mai bun mod de a stopa transmiterea bolii, dar nu a fost dispus să rişte să paralizeze efortul de război ţinându-i acasă pe muncitorii fabricii de muniţii. Nevoile războiului justificau asumarea riscului de răspândire a infecţiei.
Rata mortalităţii celui de-al treilea val a fost la fel de mare ca aceea din cel de-al doilea, dar sfârşitul războiului din noiembrie 1918 a înlăturat condiţiile care au permis răspândirea bolii. Curând, decesele globale cauzate de al treilea val au devenit mai puţine în comparaţie cu pierderile din timpul celui de-al doilea val.
FOTO Shutterstock
