Ghid de bune maniere. Cum salutăm... pe uliţa „satului planetar”
Bună ziua, căciulă, că stăpânu n-are gură! Ba... Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat! Azi vom vorbi înainte de toate despre cum trebuie să salutăm. Despre bunele maniere pe ulita satului de odinioara şi pe... ulita satului planetar.
Celor care nu ştiu cum se dă bineţe pe uliţa satului ori cum se cade să se poarte fără cusur, în vizită, la nuntă ori la masă, le voi divulga câteva reguli de conduită de care să ţină seama.
Regula de bază pe care o ştie orice om cu o brumă de educaţie este că bărbatul salută femeia, cel tânăr pe cel vârstnic, subordonatul pe superior. Ei, pare simplu, dar nu e chiar aşa.
În satele din Moldova, bunăoară, trecând pe drum, bărbatul saluta după cuviinţă. Dacă era mai tinerel, pe toţi cei vârstnici pe care-i întâlnea, zicându-le, după caz – bună ziua bade Ioane, bună ziua moş Costache, ziua bună bădiţă (dacă acela întâlnit în drum era doar cu câţiva anişori mai mare). Dacă întâlnea o femeie, îi zicea ori bună ziua, ori sărut mâna – mai ales celor mai vârstnice – apelându-le cu tanti, mătuşă sau chiar... ţaţă. Nu era nimic la nelocul lui să-i zici bătrânei de pe cealaltă uliţă: Săru-mâna ţaţă Marghioală. Dacă femeia era mai tânără, o saluta cu un bună ziua scurt – iar dacă fata îi era cumva nepoată sau vreo fină putea şi să aştepte să fie el cel salutat întâi. NU se cuvenea să...............................
Citeşte mai departe aici despre Bune maniere
