Hobiţii, micii supereroi din Trilogia „Stăpânul Inelelor‟, au existat cu adevărat?
Cercetări recente bazate pe morfologia dentară sugerează că scheletele unei creaturi umane din vechime, cunoscute sub numele de Homo floresiensis ar putea să fi fost o specie distinctă de om. Osemintele, care au fost descoperite într-o peşteră de pe insula Flores, Indonezia, în 2003, aparţin aşa-numiţilor „hobbiţi‟.
Oamenii de ştiinţă sugerează că specia distinctă de fiinţe umane, cu înălţimi între un metru şi un metru şi 30 de centimetri, a existat cândva, între 17.000 şi 95.000 de ani în urmă.
De când au făcut descoperirea, antropologii au dezbătut dacă „hobiţii‟ reprezentau o nouă specie sau dacă erau doar oameni moderni cu hipotiroidism sau cretinism extrem, afecţiune adesea legată de deficienţa de iod, care provoacă o dezvoltare incompletă, statură mică şi o dimensiune mică a creierului.
Regula insulei, cauza de apariţie a „hobiţilor‟
Presupunând că Homo floresiensis ar fi fost o specie distinctă, cum ar fi putut evolua un om atât de mic de statură? O ipoteză provine dintr-o secţiune a bio-geografiei insulare numită regula insulei. Versiunea simplă a regulii insulei afirmă că animalele mici tind să devină mai mari dacă trăiesc pe insule, deoarece există mai puţini prădători. Pe de altă parte, animalele mai mari tind să devină mai mici din cauza resurselor reduse disponibile. Probabil că dacă o populaţie de oameni obişnuiţi ar fi izolată pe insula Flores şi s-ar aplica regula insulei, oamenii ar evolua, iar generaţiile următoare ar avea înălţimi mai mici. Cu toate acestea, studiile atrag atenţia că există găsesc puţine dovezi care să susţină regula insulei pentru mărimea creierului primatelor, ceea ce ar contesta această ipoteză. În primul rând, craniul Homo floresiensis este semnificativ mai mic decât cel al unui craniu uman normal.
Foto: Craniul omului hobbit floresian
@shutterstock
