Invenţii care şi-au ucis inventatorii. Ei au plătit cu viaţa pentru curajul, ambiţia şi ingeniozitatea lor!
Marii inventatori au riscat enorm pentru realizările lor. În atelierele sau laboratoarele lor, aceşti bărbaţi şi femei şi-au depăşit limitele. Nedorind să accepte lucrurile aşa cum sunt, au păşit în necunoscut, dar uneori lucrurile n-au mers atât de bine.
Unii au fost răniţi în timpul lucrului, alţii chiar au fost ucişi chiar de lucrurile pe care le-au conceput şi dăruit lumii. În multe cazuri, acest lucruri sunt de aşteptat. Pionierii aviaţiei sau cei care au inventat automobilele ştiau că îşi pun viaţa în pericol. Unii chiar au acceptat moartea ca un preţ care merită plătit pentru progresul ştiinţei şi tehnicii. În unele cazuri, inventatorii au murit în moduri neaşteptate, cum ar fi lucrul la o nouă descoperire în laborator.
Aurel Vlaicu a visat să treacă munţii cu propriul avion
În tinereţe, Aurel Vlaicu şi-a părăsit ţara natală pentru a studia ingineria la München. În timp ce se afla în acel oraşul german, a devenit fascinat de zbor şi a început să-şi proiecteze propriile avioane fără a folos altceva în afară de lemn, hârtie şi benzi de cauciuc. Câţiva ani mai târziu, a avut şansa de a face modele mult mai mari şi de a le face să zboare. Vlaicu a obţinut o finanţarea din partea Ministerului de Război din România şi, în anul 1910, a făcut primul lui zbor. La început, a zburat cu planore, apoi a proiectat un avion cu propulsie şi l-a ridicat de la sol. Zborurile sale iniţiale au fost atât de reuşite încât, până în 1913, a fost gata să încerce să devină primul om care a zburat peste Munţii Carpaţi.
În septembrie 1913, Vlaicu a zburat cu un avion pe care şi-l proiectase şi îl construise singur. Într-un zbor de antrenament înainte de cel planificat peste cel mai mare lanţ montan al ţării, avionul său s-a prăbuşit. Vlaicu a fost ucis instantaneu. Unii dintre colegii săi suspectau un sabotaj. Cu toate acestea, este mult mai probabil ca avionul său să se fi oprit pur şi simplu la un moment nepotrivit. În ciuda faptului că nu şi-a făcut niciodată zborul record, Vlaicu este încă amintit ca un erou naţional şi celebrat ca un adevărat pionier al aviaţiei.
FOTO: Shutterstock
Marie Curie a câştigat două premii Nobel, dar cercetările sale despre radioactivitate au ucis-o
Fizicianul polonez Marie Curie a fost prima femeie care a câştigat un Premiu Nobel. Mai mult, ea este singura persoană care a câştigat un premiu Nobel în două ştiinţe diferite, ceea ce este o realizare remarcabilă. Cu toate acestea, lucrarea ei de pionierat a avut un preţ. Cea mai mare contribuţie a ei a fost cea adusă domeniului radioactivităţii. Mai presus de toate, i se atribuie descoperirea elementelor radioactive, radiu şi poloniu. De asemenea, a găsit o modalitate de a izola radiul. Experimentele ei au presupus expunerea la substanţe radioactive pentru perioade lungi de timp.
La începutul secolului al XX-lea, pericolele radiaţiilor ionizante nu erau cunoscute. Aşadar, când Curie a început să se simtă rău în preajma anului 1920, a continuat să lucreze normal. Nu numai că a păstrat material radioactiv în biroul său personal, ci l-a purtat şi în buzunare. Curie a murit în 1934 la vârsta de doar 66 de ani. Nici spre final n-a renunţat la munca ei. Astăzi, cum pericolele materialului radioactiv sunt mult mai bine înţelese, caietele de cercetare şi cărţile ei sunt păstrate în cutii de plumb şi pot fi consultate doar de către cercetătorii care poartă echipament de protecţie adecvat.
Horace Lawson Hunley a inventat un submarin şi a murit în interiorul acestuia
Celor care coboară în adâncurile mării în submarine au fost văzuţi mereu ca unii dintre cei mai curajoşi dintre navigatori. Horace Lawson Hunley a fost un adevărat pionier, inventând primul submarin de luptă din timpul războiului civil american. A numit nava după numele lui şi a supravegheat toate testele.
Hunley făcea parte dintr-un echipaj de 8 persoane care a murit când prototipul submarinului său s-a scufundat la doar câteva zile după un prim accident. Cu toate acestea, submarinul a fost recuperat şi relansat la scurt timp după aceea. În anul 1864, Hunley a efectuat prima scufundare cu succes a unei nave inamice.
Chiar şi acel succes a avut un preţ: tot echipajul a fost ucis când submarinul s-a scufundat în timp ce se întorcea din misiune. În ciuda eşecurilor, Hunley este încă amintit ca un adevărat pionier al războiului naval.
Henry Winstanley a construit un far şi a rămas în el când cea mai mare furtună din istorie a lovit ţărmul englez
Când englezul Henry Winstanley a pierdut o a doua navă pe stâncile Eddystone, a decis că trebuie făcut ceva. Înainte de a deveni comerciant internaţional, Winstanley a fost inginer. Aşa că şi-a folosit instruirea pentru a proiecta un far. În timp ce mulţi l-au avertizat că încercarea de a construi aşa ceva este periculoasă şi-i poate fi fatală, el a continuat cu planurile sale. Lucrările la primul far Eddystone au început în iulie 1696 şi proiectul a fost finalizat trei ani mai târziu.
La început, părea că farul va funcţiona. Cu toate acestea, Winstanley şi-a dat seama curând că, într-o furtună puternică, valurile şi pulverizarea mării se vor ridica atât de sus pe stânci, încât vor ascunde lumina. Aşs că a decis ca farul său să fie reconstruit şi să fie mai mare. În următorii cinci ani, nicio navă nu s-a pierdut în zona farului. Winstanley a fost atât de încrezător în construcţia sa, încât şi-a declarat dorinţa de se afla în interiorul farului în timpul celei mai mari furtuni. În 1703, o mare furtună a lovit Anglia. Farul a fost distrus în întregime, dispărând în valuri împreună cu Winstanley şi alţi cinci bărbaţi care se găseau înăuntru alături de el. Trupurile lor n-au mai fost găsite niciodată.
