VIDEO Animale fantomă înfiorătoare. Un urs bântuie Turnul Londrei unde sunt păstrate Bijuteriile Coroanei

Sărbătoarea Halloween se apropie şi este acea perioadă a anului în care nimeni nu te poate învinovăţi dacă ai ajuns să crezi în fantome. Poveştile unor spirite venite din altă lume care iau forma unor animale şi scot sunete ciudate.

Fantomele animalelor sunt spirite unor fiinţe care au murit recent. De obicei, fantomele animalelor sunt pisici sau câini, dar au fost văzute şi alte specii, precum caii sau urşii. Aceste fantomele sunt rar întâlnite spre deosebire de spiritele oamenilor. De obicei, bântuie locurile în care au trăit, nu unde au murit şi, adesea, zăbovesc în zonele în care s-au simţit cel mai confortabil.

Adesea, fantomele animalelor sunt auzite şi mai puţin văzute. Uneori pot interacţiona cu obiecte neînsufleţite, cum ar fi jucăriile lor preferată, lasă amprente. Rareori sunt periculoase. Despre aceste cazuri rare în care au ajuns să ucidă poţi citi în cele ce urmează!

Fantoma ursului care bântuie Turnul Londrei

În Turnul Martin din ansamblul de clădiri care poartă denumirea Turnul Londrei sunt păstrate Bijuteriile Coroanei. Într-o noapte din 1816, un gardian a văzut un urs uriaş şi s-a aruncat asupra lui cu baioneta. La acea vreme, turnul avea propria sa menajerie, care a fost mutată ulterior la Grădina Zoologică din Londra şi în Regent’s Park în 1830. Ar fi putut crede că unul dintre marii urşi ţinuţi în menajerie a scăpat.

Baioneta a trecut prin urs şi a fost înfiptă atât de adânc în lemnul uşii din spate, încât a fost nevoie de doi bărbaţi să o scoată. După ce gardianul l-a atacat, ursul pur şi simplu a dispărut. Paznicul a leşinat şi a murit două zile mai târziu.

Pisica neagră din cabana misterioasă

În Irlanda, în apropierea Dublinului, se află Hellfire Club, o cabană de vânătoare care a fost ridicată deasupra unei movile. Cabana, fondată în 1735, era cunoscută pentru faptul că acolo se reuneau membrii unui club care practicau magia neagră. Mai multe pisici au fost sacrificate în ritualurile lor.

Un localnic a mers într-o noapte să vadă cabana, locul acela care îi părea atât de misterios. A fost găsit mort în dimineaţa următoare, iar un fermier a chemat un preot. Când cei doi au ajuns la intrarea în casă, au bătut la uşă şi au fost primiţi de un om îmbrăcat în negru. Acesta i-a invitat să loc la un adevărat banchet care avea loc acolo. O pisică neagră a dat ocol camerei şi s-a aşezat pe scaunul din capul mesei. Era imensă, iar urechile aveau forma unor coarne. Atunci preotul a aruncat asupra ei apă sfinţită. Toţi cei prezenţi, inclusiv felina au dispărut lăsând în urmă fum şi iz de sulf. Când preotul a ieşit, l-a găsit pe fermier întins pe iarbă, cu gâtul şi faţa zgâriate adânc de ceea ce nu puteau fi decât nişte gheare. Semnele aveau să-i amintească pe viaţă despre acea întâlnire terifiantă.

Calul alb care bântuie un oraş din Ţara Galilor

Un cal alb a fost văzut adesea pe drumurile din oraşul Bryn-y-maen, situat în nordul Ţării Galilor. A fost zărit prima oară de un bărbat care conducea pe drumurile mai puţin circulate din jurul oraşului pentru a nu fi oprit de poliţie, deoarece maşina lui nu era înmatriculată. Era în zorii unei zile când i-a apărut în cale un cal alb uriaş. A sărit peste un gard viu, iar omul a crezut că se va prăbuşi pe capota maşinii lui. Maşina a deviat de la drum, apoi calul a dispărut.

Cu o altă ocazie, un cuplu de tineri conducea pe acelaşi drum. Din nou, calul alb a trecut peste gardul viu, dar a dispărut când au frânat. Ceva mai târziu, când drumul a fost refăcut, în apropiere a fost găsit un craniu imens al unui cal.

Câinele negru din închisoarea Newgate

Închisoarea London Newgate a găzduit cândva un câine supranatural, un semn de ghinionului. Un deţinut al închisorii a scris pentru prima dată despre câine în 1596 şi a povestit că, în timpul unei foamete groaznice în Londra, deţinuţii au recurs la acte de canibalism pentru a supravieţiui. Un savant a fost întemniţat atunci, fiind acuzat de vrăjitorie şi, de îndată ce a sosit, a fost ucis de deţinuţi mai puternici decât el şi mâncat.

La puţin timp după aceea, aceştia au început să vadă un câine mare şi negru care traversa coridoarele întunecoase ale închisorii. Unul câte unul, toţi cei care l-au mâncat pe cărturar a fost vânat şi sfâşiat de fiară. Când numărul s-a redus la doar o mână de bărbaţi care mâncaseră din trupul savantului, aceştia au fugit înspăimântaţi din închisoare pentru a scăpa. Se spune că niciun om nu a scăpat cu adevărat, iar ultimii criminali au avut aceeaşi soartă.