Este adevărat că folosim doar 10% din creier sau că muzica lui Mozart îi face mai deştepţi pe copii?
De-a lungul timpului, despre creier au apărut diverse mituri, multe fiind perpetuate, astfel că au aproape că s-au împământenit în mentalul comun. Pe măsura studierii mai aprofundate a creierului, oamenii de ştiinţă au demolat multe dintre aceste mituri.
Maşinărie complexă, creierul este mai sofisticat decât cele mai avansate calculatoare câte există la ora actuală. Sediu al cunoaşterii, al memoriei şi al emoţiilor, acest organ vital mai are multe enigme pe care oamenii de ştiinţă încearcă să le descifreze.
Creierul are o greutate aproximativă de 1.400 de grame, iar cu ajutorul numeroaselor celule de la nivelul lui transmite şi primeşte mesaje din diferite părţi ale organismului. Cu toate că nu reprezintă decât 2% din greutatea totală a corpului, acest organ este un mare consumator de energie. Astfel, consumă în jur de 20% din totalul de energie a organismului.
Creierul este unul dintre organele cel mai bine protejate. Protecţia este conferită de lichidul cefalorahidian în care se „scaldă”. Această substanţă incoloră protejează creierul, de pildă, în cazul mişcărilor bruşte ale corpului. Creierul are 2 emisfere cerebrale, cea dreaptă şi cea stângă. Cea stângă este, în general, asociată cu gândirea logică şi cu limbajul, în vreme ce emisfera dreaptă este sediul intuiţiei, emoţiei şi al simţului artistic. Scoarţa exterioară a creierului este alcătuită din substanţă cenuşie, în vreme ce în interior se află substanţa albă.
«Folosim doar 10% din creier»
Unul dintre cele mai frecvente mituri referitoare la creier este cel potrivit căruia îl folosim la capacitatea de doar 10%. O posibilă origine a acestui mit poate fi teoria lui William James, psiholog experimental de la începutul secolului al XX-lea, care a susţinut că, în principiu, operăm doar pe o parte din potenţialul nostru mental complex şi că putem creşte coeficientul de inteligenţă prin atingerea acestei porţiuni neutilizate.
Numeroase cercetări au demolat acest mit. Tehnicile imagistice de care dispunem în prezent arată că nicio arie cerebrală nu rămâne nefolosită pe parcursul zilei. Desigur, nu toate zonele cerebrale sunt folosite în acelaşi timp.
„Creierul nu ar fi capabili să funcţioneze cu doar o bucăţică de materie cenuşie. Chiar şi regiunile cortexului care procesează în mod normal vederea la persoanele nevăzătoare sunt cooptate pentru alte funcţii. Toată lumea îşi foloseşte întregul creier”, scrie, într-un articol din publicaţia Psychologytoday, Kevin Bennett, cadru didactic asociat în Psihologie la Pennsylvenia State University.
„În realitate, ne folosim creierul în totalitate, în fiecare zi. Dacă diverse părţi ale creierului ar fi inactive, nu am simţi vreo diferenţă când acestea sunt afectate. Cu siguranţă ni s-a demonstrat contrariul! Metodele funcţionale de imagistică ce permit măsurarea activităţii creierului arată că până şi sarcinile simple sunt suficiente pentru a face creierul să funcţioneze la capacitate maximă”, se arată în cartea „Secretele creierului uman” de Sandra Aamodt şi Sam Wang.
«Inteligenţa este proporţională cu mărimea creierului»
Nu s-a descoperit niciodată vreo legătură între mărimea creierului şi gradul de inteligenţă. Un studiu recent coordonat de cercetătorii de la Universitatea din Viena arată că nivelul de inteligenţă depinde de modul în care este structurat creierul. Potrivit cercetării, cu toate că bărbaţii au creierul mai voluminos decât femeile, rezultatele lor la testele de inteligenţă nu sunt mai bune decât cele ale urmaşilor Evei. Un alt argument contra acestui mit este însăşi greutatea creierului lui Einstein, care avea 1.230 de grame (media fiind de 1.400 de grame). În schimb, savantul avea anumite particularităţi precum densitatea neuronală mai mare.
«Muzica lui Mozart dezvoltă inteligenţa copiilor»
Un studiu publicat în 1993 în revista „Nature” arăta că studenţii care au ascultat o sonată de Mozart şi-au îmbunătăţit rezultatele la un test complex de gândire în spaţiu. Ideea că muzica marelui compozitor te face mai deştept s-a împământenit după publicarea cărţii „Mitul Mozart” de Don Campbell. Au apărut mai multe controverse: unele studii au promovat ideea, altele au arătat că nu există suficiente informaţii ştiinţifice în acest sens.
