Carte. "6 poveşti cu draci", de Igor Bergler

Igor Bergler este un scriitor venit de nicăieri, a publicat două romane de mare succes - "Biblia pierdută" şi "Testamentul lui Abraham" -, ambele masive, reuşind, fără dubiu, să atragă invidia multor confraţi pentru surprinzătoarea sa reuşită.

S-a născut în 1970, la Reşiţa, a trăit la Timişoara, este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing, doctor în Ştiinţe Economice şi a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universităţi. Primul dintre romanele amintite este cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, drepturile pentru el au fost vândute în 30 de ţări, fenomen fără precedent pentru o carte scrisă în limba română. Al doilea roman îi calcă pe urme.

"Igor Bergler - subliniază Pavel Şuşară - scrie din memorie, din memoria locală, din memoria difuză, din memoria umanităţii, pe orizontală, şi din memoria speciei, pe verticală, el se înhăitează cu alţi crescători de draci, ale căror manejuri colcăie de agregări diabolice absolut fabuloase. De la eresurile de substrat, cu morfologii asimilabile, la versantul întunecat al Vechiului Testament, la fauna paleocreştină, la imaginarul sabatic medieval, la rezervaţiile didactico-taumaturgice ale Inchiziţiei, mereu supraaglomerate din pricina travaliului exorcizator, la emanaţiile flamboaiante ale gotico-romantismului, la Carlo Gozzi, la Goethe, la Lessage, la Gogol, la Creangă, la Caragiale etc. etc. şi până la Bulgakov sau Borges, se întinde o plajă imensă pe care Igor Bergler păşeşte agale, ca un paşă atemporal, şi atacă selectiv, cu o precizie chirurgicală, prelevând exact tipologiile adecvate pentru amenajarea măreţului său Univers paralel. În cele şase povestiri scurte, în mod paradoxal, mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară, parte recuperate şi reconfigurate din vagoanele de şpan rămase după şantierul celor două romane, se aliniază frumos şi se manifestă în consecinţă cele mai năstruşnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste şi, de ce nu, mai etice categorii de draci.

(...) În mod evident, la sfârşitul lecturii, o întrebare se naşte irepresibil: ce (şi cum) sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entităţi ale infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forţe ale disoluţiei, pentru că nu pot suporta măreţia creaţiei, sau, pur şi simplu, sunt natura noastră mai mult sau mai puţin conştientă, sunt energiile noastre scăpate în libertate ori, cine ştie, dacă nu chiar marea noastră şansă de a pătrunde acolo unde binele comun şi gestul precaut nu ne acordă nici o şansă? Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur şi-l poate oferi, un lucru este în afara oricărei discuţii: cu aceste şase povestiri surprinzătoare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reuşeşte să spună şi în fleşuri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce şi noi specimene de draci în infernul nostru literar, mult îmbunătăţite faţă de alte produse asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta uşor. Cum nu i s-a iertat încă nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni. În mod cert, aici şi-a vârât coada dracul celei de-a şaptea povestiri, dar despre asta poate altădată!".

Igor Bergler - "6 poveşti cu draci". Postfaţă de Pavel Şuşară. Editura Litera. 202 pag.