Alexandru Pesamosca, „îngerul copiilor“

În septembrie, se împlinesc 4 ani de când medicul pediatru Alexandru Pesamosca sau „îngerul copiilor“, cum i se mai spunea, a trecut la cele veşnice. „Tata Pesi“ a făcut aproape 50.000 de operaţii şi, cu bisturiul în mâna dreaptă şi cu credinţă în suflet, a ajutat copii grav bolnavi din toată ţara.

Graţie unui talent ieşit din comun,chirurgul Alexandru Pesamosca a făcut operaţii în premieră mondială,pe care nimeni la acea vreme nu s-ar fi încumetat să le facă. Iubea copiii,nu banii sau titlurile medicale,de aceea refuza cadouri sau alte bunuri de la pacienţi şi era lipsit de avere. Viaţa l-a pus de nenumărate ori la încercare,mai ales după ce şi-a pierdut înainte de vreme soţia şi ambii fii. Şi-a găsit sfârşitul într-o rezervă din Spitalul „Marie Curie“,unde,de altfel,şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.

Provenea dintr-o familie săracă

Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanţa la 14 martie 1930,într-o familie de italieni săraci. Bunicul său,meşteşugar de meserie,s-a stabilit la malul Mării Negre,sperând la un trai mai bun. Nepotul,Alexandru,strălucitul chirurg de mai târziu,a urmat cursurile Şcolii Italiene,apoi ale Liceului „Mircea cel Bătrân“. În anul 1954,a absolvit Şcoala de Medicină Generală din Bucureşti. A fost repartizat într-un sat de lângă Feteşti,unde a profesat 3 ani. Din 1957 şi până în 1984,a lucrat ca medic pediatru la Spitalul „Grigore Alexandrescu“,fiind şef de clinică. Apoi,până în 2000,a fost şeful Clinicii de Chirurgie şi ortopedie pediatrică de la Spitalul „Marie Curie“,fostul Budimex. Cum starea sa de sănătate a început să se înrăutăţească,din 2006 nu a mai operat.

A salvat multe vieţi

Tata Pesi“ nu se uita la copil dacă este sărac,bogat,de la oraş ori de la ţară. Unul dintre cei salvaţi de el,Dănuţ,operat pe când era la un centru de plasament pentru copii abandonaţi,s-a angajat peste ani chiar la Spitalul „Marie Curie“ ca brancardier,mulţumită celui care s-a luptat pentru viaţa lui. „Domnul Pesamosca mi-a salvat viaţa şi nu am să-l uit niciodată pentru ceea ce a făcut pentru mine. Veneau oameni din toată ţara la el. M-a operat şi pe mine şi s-a purtat foarte frumos. Nu a ţinut cont că eram de la casa de copii“,a declarat el.

O cafea bună şi o arie de operă

Fiecare dimineaţă a medicului începea cu o cafea bună,pe care colegii,rezidenţi ori asistente,cu care de altfel era destul de sever în sala de operaţie,se „băteau“ să o facă. Apoi,se concentra pe fiecare operaţie în parte,recapitula paşii,făcea o rugăciune şi lua bisturiul în mână. Ce urma purta numele de artă chirurgicală. „Să repari un copil-păianjen,care merge în patru labe,să-i înnădeşti şi să-i cârpeşti tendoanele şi ligamentele şi să-l faci biped,să alerge la tine,asta înseamnă fericire!“,spunea medicul Pesamosca. La finalul fiecărei operaţii reuşite,chirurgul cânta arii de operă,din „Rigoletto“ ori „Aida“.

Citeşte şi:

Poveste cu tulnice şi tulnicărese

Stan şi Bran,mari comici ai micului ecran

Povestea fascinantă a lui Walt Disney

Operaţii în premieră mondială

În urmă cu aproape 25 de ani,în biroul profesorului Pesamosca intra o familie greu încercată,cu un copil de 7 ani care avea esofagul plin de tumori. Micuţul s-ar fi putut sufoca oricând în somn. „Tata Pesi“ a căutat zile şi nopţi prin cărţi pentru a găsi cel puţin un caz asemănător. Nimic. A acceptat totuşi să-l opereze,deşi era pe un teritoriu străin şi risca foarte mult. După ce a spus o rugăciune,şi-a luat inima în dinţi şi bisturiul în mână. A curăţat toată zona bolnavă şi i-a făcut copilului un esofag nou-nouţ dintr-o bucată de colon. Operaţia a fost o reuşită şi a reprezentat o premieră internaţională. O altă operaţie uimitoare este cea a unei fetiţe care s-a născut fără sfinctere,cel anal şi cel uretral. Nedormit de două zile,timp în care a căutat soluţii,profesorul Pesamosca a intrat în operaţie. A luat din pulpa fetei un mănunchi de fibre musculare,din care a făcut două noduri,pe care le-a prins unul în dreptul anusului şi pe celălalt în dreptul uterului. Peste mulţi ani,chirurgul a primit invitaţie la botezul fiicei celei pe care o operase.

Şi-a dedicat viaţa copiilor bolnavi

Cel care şi-a pus viaţa personală pe locul doi,după cea a micilor lui pacienţi bolnavi,nu a avut niciun regret:„Dacă aş mai trăi o dată,tot asta aş face şi tot la fel,iar cea mai mare realizare a mea e că am respectat bolnavul şi la debutul meseriei,şi la finalul ei“.

InfoÎn perioada 1972-1975,medicul a realizat primele operaţii de chirurgie toracică la nou-născuţi,intervenţii deosebit de periculoase.