„Am o soacră de coşmar“
Sincer, nu ştiu cum socrul meu o suportă zi de zi! Nu am cunoscut o persoană mai greu de mulţumit ca ea. Ani în şir am încercat să fiu nora pe care şi-o dorea, dar eforturile mele au rămas fără rezultat.
Fiorul iubirii
Pe Ştefan l-am cunoscut când a venit la noi acasă să repare instalaţia sanitară,el fiind instalator. Am vazut că se uita pe furiş la mine şi era foarte zâmbitor când eram prin preajmă -şi adevărul e că nici el nu-mi era indiferent. Era înalt,brunet cu părul ondulat şi cu ochii verzi. Făcea glume cu părinţii mei în timp ce lucra şi binedispunea pe toată lumea. Când a plecat,mi-a cerut numărul de telefon şi permisiunea părinţilor să mă sune. Aşa a început frumoasa noastră poveste de iubire. Ai mei l-au plăcut din prima clipă,mai ales că era foarte politicos şi bine crescut. După câteva luni de relaţie mi-a propus să merg să-i cunosc părinţii. Atunci a început coşmarul meu!
Prima vizită, primele înţepături
Aveam mari emoţii,iar mama m-a sfătuit să-i cumpăr viitoarei soacre un buchet frumos de flori,o cutie cu bomboane de ciocolată,iar socrului un vin mai scump. De cum am trecut pragul casei şi am vrut să-i dau buchetul,mama lui Ştefan,doamna Cornelia, m-a săgetat cu privirea şi mi-a zis pe un ton rece ca preferă florile la ghiveci,nu pe cele smulse din pământ. Am reuşit să îngân nişte scuze,în timp ce socrul meu s-a grăbit să mă îmbrăţişeze. Toată vizita am stat încordată,în timp ce doamna Cornelia abia dacă s-a uitat la mine,făcând conversaţie doar cu Ştefan. Nu înţelegeam de ce se comporta astfel. Pe drum,l-am luat la întrebări pe Ştefan mi-a spus să nu îmi fac griji,fiindcă aşa este firea mamei lui şi că trebuie doar să mă cunoască.
O fire arţăgoasă
Vizitele care au urmat nu au detensionat deloc situaţia. Nici astăzi nu reuşesc să înţeleg cum o femeie atât de rece a crescut un băiat atât de prietenos şi de respectuos precum Ştefan. Am descoperit în scurt timp că nu avea multe prietene şi că era mereu pusă pe harţă. Fie că mergea la piaţă,la muncă sau în parc,avea mereu ceva de comentat şi de reproşat. Mama m-a sfătuit să fiu răbdătoare şi să mai las de la mine,pentru ca Ştefan să nu sufere din cauza noastră. De dragul logodnicului meu am ales să nu mă cert cu ea,însă bunele mele intenţii au rezistat doar până când a venit vorba de nuntă.
Nuntă după planurile ei
Ea dorea să facem cununia la biserica din cartierul lor,în timp ce eu am visat dintotdeauna să mă cunune preotul care m-a botezat şi cu care părinţii mei erau prieteni. Nu i-a plăcut nici rochia de mireasă,pe are o considera prea provocatoare,nici meniul sau muzica aleasă pentru petrecere. Dacă la meniu am cedat,iar la rochie am mai adăugat un strat de dantelă,nu am renunţat nicidecum la biserică.Atunci soacrea mi-a declarat război şi i-a dat de înţeles lui Ştefan că ea nu este de acord cu ceremonia noastră. Acesta a pus piciorul în prag şi i-a spus că nu renunţă la mine şi că planurile de nuntă merg mai departe. La biserică şi la petrecere,doamna Cornelia – chiar ea mi-a cerut să-i spun aşa,oficial-a stat bosumflată tot timpul şi ne-a stricat tot cheful.
Veşnic nemulţumită
Situaţia nu s-a schimbat nici în anii care au urmat. Fiecare vizită la socri acasă era ca un duş rece şi niciodată nu ştiam la ce să mă aştept. După ce am rămas însărcinată,am crezut că va fi mai apropiată de mine. Dar m-am înşelat din nou! Îl răsfăţa mereu pe Darius,dar avea întotdeauna ceva de spus despre modul în care-l creşteam. Ba era prea subţire îmbrăcat,ba plângea şi eu nu eram la lângă el,ba era prea slab,ba mânca prea mult. Orice aş fi făcut,nimic nu era bine. Ştefan încerca mereu să aplaneze conflictul mocnit,dar simţeam că încet,încet îmi pierd răbdarea. Nu aşa visam să decurgă vizitele. Familia mea era foarte apropiată de Ştefan şi mi-aş fi dorit ca sărbătorile în familie să fie frumoase,nu să stau să-mi calculez fiecare gest,doar,doar nu se va supăra mama-soacră.
Fiecare la casa ei
Probabil că această situaţie ar mai fi durat o perioadă,dacă nu ne-am fi certat cu ocazia ultimului Revelion. Verişorii mei ne-au invitat la o cabană şi am acceptat bucuroasă,fiind prima dată când petreceam Anul Nou la munte. Când a auzit de planurile noastre,doamna Cornelia s-a înfuriat şi ne-a acuzat că suntem iresponsabili că bebeluşul cu noi,„în sălbăticiune“. Atunci m-am enervat,i-am mulţumit pentru sfaturile primite până atunci,dar i-am spus că o mamă ştie mai bine cum să-şi crească puiul. L-am îmbrăcat pe Darius,mi-am cerut scuze de la socrul meu şi i-am spus că este mereu binevenit la noi. De atunci,nu i-am mai călcat pragul şi am mai sunat-o doar de ziua ei. În rest,Ştefan este cel care vorbeşte cu ea şi-l duce pe Darius la bunica în vizită. Măcar aşa nu mă mai enervez şi nici nu mai am motive de certuri în casă cu soţul meu.
Loredana S., Drobeta Turnu-Severin