Anca Ţurcaşiu: „Da, sunt foarte schimbată, sunt alt om, într-adevăr. Sunt mai slabă, sunt mai zâmbitoare“
Ne-am uitat mereu spre ea ca spre o zeiţă a frumuseţii, dar una tangibilă, credibilă şi… vulnerabilă. Anul pandemiei a fost poate unul dintre cei mai duri pentru ea, când a lăsat în urmă o poveste de dragoste ce se scria de două decenii şi pe care toţi o credeau nemuritoare.
Iar acum, când a bifat al 51-lea an de viaţă (da, aţi citit bine!) şi când şi-a recompus puterile, ne spune zâmbind: „Vreau să dau reset!“.
De câte ori ţi-ai dat reset în viaţă?
N-am numărat de câte ori, dar am făcut-o de fiecare dată când am simţit că trebuie să fac ceva să mă reinventez, pentru că eu sunt un om creativ, un om care învaţă în fiecare zi să fie mai bun făcând foarte multe lucruri. Ideea e că nu m-am oprit niciodată, am mers mai departe, aşa cum o spun şi în versurile noii mele piese, „Vreau să dau reset“.
Cum e s-o iei sufleteşte de la capăt la 51 de ani? Cât de golită te-ai simţit şi de unde ţi-ai găsit resursele de a da restart?
Recunosc că a fost foarte greu, dar resursele principale, după foarte multe căutări, au venit de la prieteni, de la fiul meu, de la oameni dragi, de la oameni înţelepţi, de la un părinte cu care am stat de vorbă. Şi, până la urmă, concluzia este că în fiecare dintre noi există sufletul acela care este animat de o bucată din dumnezeire şi, dacă eşti credincios, îţi dai seama că Îl ai pe Dumnezeu în tine şi că El te ridică întotdeauna de oriunde ai fi. Cred că acesta a fost momentul în care am reuşit cu adevărat să redevin eu, să fiu mult mai puternică decât eram înainte şi să conştientizez cât sunt de puternică. (zâmbeşte)
Când aveai 20-30 de ani cum credeai că vei fi la 50?
Nu ştiu dacă făceam proiecţii la 20 de ani cum voi fi la 50, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc clipa. În orice caz, probabil că atunci credeam că voi fi o bătrânică adusă de spate, ceea ce nu e deloc aşa. (râde) Mă simt într-o formă fizică foarte bună, pentru că am regăsit această plăcere imensă în a face sport. Iar dacă mă întrebi cum m-aş vedea la 70 de ani, am să-ţi spun că mă văd genul maratonistă, slabă, conturată cu muşchi şi neapărat bronzată. (râde)
Cum e fiul tău la 23 de ani? E bărbatul care ai visat să ajungă?
Radu este un copil minunat, un adult minunat. Este conştiincios, determinat, cald, bun, înţelept, iubitor şi are o maturitate pe care a avut-o, de fapt, dintotdeauna. Este braţul puternic de care mă agăţ cu bucurie în această viaţă.
Ce a rămas constant în viaţa ta, în afara carierei?
Constantă în viaţa mea este… iubirea. (oftează) Nu e ceva material, e conştiinţa mea, sufletul meu, care nu s-au schimbat defel. Îmi regăsesc gândurile şi simţirile din adolescenţă, îmi simt sufletul, care e mereu acelaşi în mine.
Eşti un etalon de frumuseţe, şi nu de acum, dintotdeauna. Te-ai simţit în vreun fel obligată, faţă de imaginea ta sau faţă de public, să rămâi în acelaşi şablon al frumuseţii? (amintind cumva şi de şablonul din „Miss Litoral‟)
Mulţumesc pentru compliment! Este, probabil, un respect de sine, acela de a mă păstra într-o formă bună, pentru că, până la urmă, trebuie să avem grijă de corpul nostru, de mintea noastră, de sufletul nostru. Am făcut eforturi dintotdeauna legate de tot ce înseamnă alimentaţie, somn, mişcare. Chiar am făcut eforturi, m-am focusat în permanenţă pe asta, nu m-am lăsat în voia sorţii niciodată. Suntem singurii care putem să avem grijă de noi, cu adevărat!
Când ai decis că vei fi vegetariană?
Vegetariană am decis că voi fi la 20 de ani, într-un turneu la malul mării, în 1990, când cântam la bar la Internaţional, în Olimp, şi mi-am spus: „De azi nu voi mai mânca niciodată carne!“. Chiar ţin minte că îl aveam pe fostul bucătar al lui Ceauşescu de la Neptun, care ne pregătea tot felul de lucruri minunate de mâncare şi toţi colegii mei, la finalul verii, voiau să mănânce „salata Ţurcaşiu“, aşa o denumiseră ei, anume tot ce mâncam eu, pentru că li se părea de sute de ori mai interesant.
Spuneai, în emisiunea lui Mircea Dinescu, că cel mai greu a fost să renunţi la lactate. De ce, totuşi, ai simţit nevoia să faci un asemenea efort?
La lactate am renunţat dintr-un motiv medical, anume o inflamaţie articulară pe care am primit-o în corp odată cu înaintarea în vârstă şi cu fenomenele hormonale absolut fireşti şi mi s-a spus că, dacă voi elimina carnea şi lactatele, mă voi simţi mult mai bine. Prima oară am spus că nu pot, după care iată că am putut şi asta, ce să fac?
Până la urmă, mi-am dat seama că pot orice în această viaţă, totul este să am încredere în mine şi în Dumnezeu. Şi am reuşit şi mă simt incomparabil. Mi-a trecut orice fel de durere, fără să iau niciun fel de medicament.
Practic, care e alimentaţia ta? Faci şi sport?
Acum mănânc doar legume şi peşte şi aşa voi mânca toată vara. Am decis să fac această schimbare, să renunţ total la carbohidraţi, la ouă. E decizia mea, nu dau niciun sfat pentru nimeni şi fac asta pentru că aleg, din când în când, să schimb radical felul în care mănânc – am impresia că-mi face foarte bine şi mă simt foarte confortabil. Fac sport în fiecare zi cam o oră, fie merg pe malul mării prin nisip, în pas alert, fie fac fitness, fie îmi folosesc greutatea corpului pe saltea, alternez. Mă face să mă simt foarte bine să fac mişcare în fiecare zi.
Ce crezi despre intervenţiile estetice?
Am impresia că, la noi, au luat amploare operaţiile estetice – mă refer la feţele anumitor persoane care încep să semene una cu alta, aproape că nu mai ştii cine a fost cine înainte. Dar nu mă interesează, fiecare e liber să facă ce vrea cu chipul său. Chiar dacă şi eu am fost acuzată de către oamenii care scriu mesaje pe reţelele de socializare că mi-am făcut ceva, da, sunt foarte schimbată, sunt alt om, într-adevăr. Sunt mai slabă, sunt mai zâmbitoare, sunt cu părul total diferit, drept şi cu o culoare un pic schimbată. Dar îi invit să pună una lângă alta fotografiile mele de la 20, 30, 40 şi 50 de ani şi să vadă că sunt absolut aceeaşi persoană. (zâmbeşte) Nu mă apuc să răspund pe nicio reţea de socializare la niciun comentariu, pentru că ar naşte nişte discuţii interminabile şi nu stau să dau socoteală nimănui.
La 40 de ani ai făcut un pictorial memorabil, reluat şi la 50 de ani. Ai avea curajul să te expui şi peste alţi 10 ani?
Să ştii că m-am gândit la asta! Eu o ador pe Sharon Stone şi mi se pare că la 60 şi ceva de ani arată absolut impecabil, aşa că de ce nu? Poate da.
Nu ştiu, nu vreau să proiectez asta acum, dar de ce nu?
Mai aveai un obicei pentru care erai invidiată: o vacanţă prelungită, la începutul anului, petrecută într-o destinaţie exotică: Venezuela, Mexic, etc. Unde ţi-a plăcut cel mai mult şi care ar fi următoarea destinaţie?
Da, consider că am văzut foarte mult din toată această lume. Deocamdată nu plănuiesc decât nişte vacanţe de plajă şi soare. Fac o pauză de călătorii din genul pe care le făceam. Mi-au plăcut foarte mult Cambodgia, Brazilia, Costa Rica, Peru, foarte multe dintre locurile vizitate. Dar deocamdată vreau să mă relaxez şi să stau la soare în următoarele vacanţe pe care le voi avea.
Până atunci, vara ta se scrie, ca de atâţia ani încoace, la malul mării. Unde te găsim, unde te auzim, până când stai acolo?
Phoenicia Holiday Resort este locul din Mamaia Nord unde sunt în fiecare zi, seară, cu un program care aduce foarte multă energie şi, în acelaşi timp, foarte multă emoţie celor care vin să petreacă aici un sejur. Fac asta de foarte multă vreme, cu foarte mare bucurie, însoţită de mulţi oameni frumoşi, o echipă minunată. Scriem poveşti frumoase la malul mării de fiecare dată şi asta mă face foarte fericită. Este marea pe care o iubesc enorm, pe care o am la picioarele mele şi sunt foarte bucuroasă că mi se întâmplă asta vară de vară. Sigur e cineva acolo Sus care mă iubeşte!
Este marea şi un soi de terapie?
Pentru mine, da. Şi cred că şi pentru foarte multă lume. Cred că e un privilegiu fantastic să mă pot plimba toată vara, în fiecare zi, pe malul mării, să mă uit la ea, să zâmbesc şi să mă bucur că e acolo. E un mare privilegiu, mulţumesc!
Cu bărbatul iubit ai mers până la capătul lumii. Şi, până acum, ţi-ai dăruit inima de două ori, chiar dacă numai o dată la altar (Gheorghe Gheorghiu, Cristian Georgescu). Vei mai da şanse iubirii?
Iubirea este cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla în această viaţă şi normal că da, aştept cu nerăbdare momentul acela, îmi deschid braţele pentru a primi dinspre Univers iubirea aceea pe care o merit şi sunt convinsă că aceea va fi cea de care chiar am nevoie. Nu vreau să se înţeleagă că sunt superbă şi perfectă, sunt un om ca toţi oamenii. Nu vreau să se înţeleagă că deţin controlul asupra fericirii absolute – nicidecum! Nu sunt femeia perfectă, care se ridică şi merge mai departe – e adevărat, pot s-o fac, pentru că m-am reinventat toată viaţa. Am făcut tot, de la design, desen, machiaj, am cântat tango argentinian, am jucat în musical, scenete şi piese de teatru, am făcut show-uri de televiziune, entertainment pentru copii şi entertainment pentru adulţi… O gamă foarte largă de lucruri, pentru că sunt un om creativ, care face din orice poate ceva prin care să transmită iubire şi bucurie celor din jur. Eu cu asta mă hrănesc şi asta dăruiesc.
Foto: Mircea Marinescu; hair style: Oana Mantu/Sharmant Salon
