Blestemul de a fi „cel mai frumos băiat din lume“. Drama actorului care a primit acest titlu în adolescenţă
Bjorn Andrésen era un adolescent de 15 ani când a cunoscut faima cu rolul lui Tadzio din celebra peliculă „Moarte la Veneţia“, regizată de Luchino Visconti. La Cannes, în 1971, regizorul, homosexual declarat, l-a proclamat pe Andrésen „cel mai frumos băiat din lume“. Iar asta aproape i-a distrus viaţa.
Povestea lui Bjorn Andrésen este relatată într-un documentar regizat de Kristina Lindström şi Kristian Petri, lansat zilele trecute la Festivalul de Film Sundance. Documentarul prezintă imagini de arhivă şi interviuri recente în care Andrésen vorbeşte deschis despre cum i-au afectat viaţa cuvintele lui Visconti şi faima care a venit după rolul din flmul „Moarte la Veneţia“.
Documentarul abordează subiecte delicate precum succesul copiilor deveniţi staruri peste noapte, exploatarea vedetelor tinere şi urmările asupra întregii lor vieţi. Iar povestea lui Bjorn Andrésen are accente de thriller negru, deşi este un documentar.
În 1970, când Björn Andrésen avea 15 ani, a fost ales personal de celebrul regizor italian Luchino Visconti pentru a juca în filmul „Moarte la Veneţia/Death in Venice“. Regiorul, care era homosexual declarat, a dorit un actor care să corespundă perfect descrierii din romanul omonim al lui Thomas Mann, după care s-a făcut ecranizarea. Personajul Tadzio era un tânăr ireal de frumos, cu părul de culoarea mierii şi semăna cu ca un zeu din mitologia greacă.
Când filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, un an mai târziu, Visconti l-a prezentat pe Andrésen „cel mai frumos băiat din lume“, o titulatură care l-a transformat într-o stea peste noapte şi, spre marele său disconfort, într-un sex simbol.
Andrésen, acum în vârstă de 66 de ani, locuieşte la Stockholm şi a povestit în documentar cât de mult i-a afectat viaţa acest titlu şi aura creată în jurul său.
Regizorii Kristina Lindström şi Kristian Petri îl poartă pe Andrésen într-o călătorie prin locurile care au contribuit la mărirea şi căderea sa: Tokio, unde a fost printre primii idoli adolescenţi din Europa de Vest; Paris, unde a trăit din banii şi cadourile unor bărbaţi gay care l-au tratat ca pe un „trofeu” şi Veneţia, unde a fost filmat filmul care avea să-i schimbe viaţa.
Când Andrésen avea 11 ani, mama sa a murit, la aproximativ jumătate de an după ce dispăruse de acasă. Băiatul şi sora lui au fost crescuţi de bunicii lor, iar bunica lui avea ambiţii de a-l vedea un star. De altfel, ea a fost cea l-a dus la castingul din Stockholm pentru „Moarte la Veneţia“.
Directorul de casting, Margareta Krantz. îşi aminteşte: „Stăteam lângă Visconti, când a apărut acest băiat blond. L-am văzut dintr-o dată pe Visconti trezit la viaţă. Băiatul era extrem de frumos, cu o faţă foarte fotogenică. A fost o adevărată descoperire. Era un băiat cu o carismă specială. Trebuie să fii foarte atent când ai de-a face cu astfel de copii, i-am spus lui Visconti”.
A fost o strategie inteligentă a regizorului să mizeze pe aspectul fizic al adolescentului, totul culminând cu lansarea de la Cannes, unde l-a numit „cel mai frumos băiat din lume“. Asta pentru publicitate, căci Visconti făcea deja glume grosolane despre cum era mai puţin frumos şi cu un an mai în vârstă. La petrecerea de după premiera oficială, cei care ar fi trebuit să-l supravegheze pe minor l-au abandonat, astfel că acesta a ajuns beat într-un club de gay, undr era văzut ca o pradă.
Studioul l-a trimis apoi la Tokyo, unde a apărut în reclame, a avut zeci de apariţii şi evenimente, a înregistrat piese. Pentru a face faţă ritmului nebunesc, i se dădeau pastile.
A avut o carieră de succes în adolescenţă, până la douăzeci de ani. Îşi aminteşte că a trăit la Paris în 1976, din banii şi cadourile oferite de bărbaţi gay bogaţi, despre care credea că sunt pur şi simplu fani drăguţi şi prieteni. Abia după mult timp şi-a dat seama că l-au tratat ca pe o escortă.
Astăzi, băiatul ce semăna cu un zeu grec este doar un bătrân slab, fragil, cu părul şi barba albe. Andrésen nu se confruntă doar cu traumele provocate de faima prematură şi rapidă, ci şi cu problemele pe care le-a negat aproape toată viaţa sa: pierderea mamei, pierderea unui copil (un bebeluş care a murit de sindromul morţii subite), alcoolismul, depresia. Este o persoană care încă poartă cicatricile de acum 50 de ani, când lumea showbizului l-a folosit, apoi l-a aruncat atunci când a avut cea mai mare nevoie de protecţie.
FOTO Profimedia
