Napoleon Banaparte, denumit şi „Micuţul caporal” - din toate punctele de vedere – a fost unul dintre cei mai mari cunoscuţi lideri francezi, un conducător de talie mondială, care a schimbat nu numai Franţa, ci şi Europa, pe care a dotat-o cu instituţii şi legi noi şi moderne, provenite din spiritul Revoluţiei de la 1789.

Lăsând deoparte realizările din timpul vieţii sale, ne concentrăm pe ceea ce s-a întâmplat cu organele genitale ale marelui împărat după moartea sa. Pentru că nu s-a încheiat totul odată cu trecerea lui Napoleon I în nefiinţă. Dimpotrivă. Penisul acestuia a fost tăiat la autopsie, după care a făcut o călătorie greu de imaginat.

Un articol din revista Time, publicat în 2016, a atras atenţia asupra bărbăţiei genialului militar, pentru care multă lume a dezvoltat o adevărată obsesie. Ce le-a stârnit oamenilor interesul? Faptul că doctorul care a realizat, în 1821, autopsia conducătorului decedat a tăiat penisul acestuia şi i l-a dat unui preot din Corsica. Ce s-a întâmplat apoi?

Pe ce mâini a încăput penisul lui Napoleon?

În 1977, doctorul John Lattimer, fostul şef al departamentului de Urologie din cadrul Universităţii Columbia şi un urolog renumit în New Jersey, a cumpărat penisul cu pricina cu 3.000 de dolari. 30 de ani mai târziu, când acesta a murit, bărbăţia fostului împărat francez a ajuns pe mâinile fiicei medicului respectiv. Tony Perrottet, autorul cărţii „Păţile private ale lui Napoleon: 2.000 de ani de istorie nedesluşită”, susţine că, după ce Bonaparte a murit pe insula St. Helena în 1821, doctorul lui a pus părţi ale trupului său neînsufleţit într-o cutie din piele. Problema e că nu a îmbălsămat cadavrul, iar acest lucru a făcut posibilă uscarea acestuia până a ajuns să arate ca nişte moaşte.

Preoţii comercializau relicve religioase, aşadar nu e de mirare că cel care a pus primul mâna pe organele genitale „stafidite” ale împăratului francez a fost un om al bisericii. Abbé Ange Paul Vignali este numele celui care a introdus în Corsica acea cutie de piele care conţinea părţi uscate ale trupului lui Napoleon. După aceea, un colecţionar britanic a ajuns în posesia penisului marelui lider francez, în 1916. Tot în acealşi an, bărbăţia lui Bonaparte a fost cumpărată de anticarul Maggs Bros din Londra, care le făcuse moştenitorilor lui Abbé Ange Paul Vignali o propunere bănoasă de nerefuzat.

Membrul mumificat

Mai departe, următorul deţinător al oraganelor sexuale ale lui Napoleon a fost A.S.W. Rosenbach, tot un anticar, care a dat 400 de lire sterline pe bucăţica preţioasă de istorie, în 1924. La acea vreme, ceea ce mai rămăsese din penisul împăratului francez era aproape insignifiant. Chiar şi aşa, americanul Rosenbach şi-a dorit să ofere acelei bucăţi de istorie pe care o poseda importanţa cuvenită. Astfel, a păstrat penisul cu pricina într-o cutie albastră de catifea la care se uita adesea cu drag. Listat ca Numărul 9 în „Descrierea Colecţiei Vignali de relicve ale lui Napoleon”, penisul este descris după cum urmează:

„Membrul mumificat, extras din corpul lui Napoleon post-mortem. Autenticitatea aceste relicve remarcabile a fost confirmată, în 1852, de publicaţia Revue des Deux Mondes, în care stă scris că Vignali a luat mici părţi din corpul lui Napoleon în timpul autopsiei.”

Mai există şi-n zilele noastre?

Înainte ca doctorul John Lattimer (care achiziţionase penisul în 1977, pentru 3.000 de dolari) să moară, în 2007, primise o ofertă generoasă – 100.000 de dolari pentru penisul care ajunsese să arate ca un şiret. Dar organele genitale ale lui Napoleon n-au mai fost vândute, au fost moştenite de fiul medicului Lattimer, Mark Evans, care nu şi-a dorit expunerea acestora în spaţiul public. Artefactul nu a fost niciodată fotografiat sau filmat, ci doar văzut de maxim 10 persoane de când Evans a intrat în posesia lui.

Actualului posesor al penisului lui Napoleon i se pare interesant cum această parte mică – la propriu, având numai 3,8cm – a trupului marelui împărat a străbătut o bună parte din lume, mai mult chiar decât faimosul cuceritor călătorise întreaga lui viaţă.