Cele mai ciudate idealuri de frumuseţe din istorie. De la dinţi înnegriţi, la remodelarea scalpului şi piercinguri erotice

Cu toţii ne dorim să fim frumoşi, însă frumuseţea a avut conotaţii diferite de-a lungul istoriei. Ceea ce considerăm noi azi a fi estetic poate să nu are nicio legătură cu ritualul de frumuseţe al populaţiei antice.

Femeile au fost întotdeauna preocupate de frumos, şi-au dorit tot timpul să placă celor din jur şi să fie admirate, drept urmare au depus, tot timpul, eforturi considerabile să-şi menţină aspectul desăvârşit. Însă ce era considerat frumos acum 100 de ani? Dar acum 1000 de ani?

Cel mai probabil, ceea ce era considerat frumos în Evul Mediu sau Antichitate nu mai este pe placul femeii din zilele noastre. Standardele sunt altele, pretenţiile s-au schimbat şi idealul de frumuseţe nu mai coincide cu cel din vremuri demult apuse.

Piercing-urile erotice, la mare căutare în Epoca Victoriană

În Epoca Victoriană, întregul corp al oamenilor era acoperit de haine şi, drept urmare, nimeni nu s-ar gândi la moda piercing-urilor în acele vremuri. Însă, pentru o scurtă – dar memorabilă – perioadă din timpul domniei Reginei Victoria (1837-1901), femeile înstărite aveau obiceiul de a-şi pune nişte inele în sfârcuri, adesea legate de un lanţ. În ceea ce îi privea pe bărbaţi, aceştia îşi făceau piercing în zona genitală. Piercing-ul din vârful penisului era cunoscut ca Prinţul Albert, iniţiatorul acestei mode surprinzătoare pentru acele timpuri.

Grecii adorau sprâncenele unite

Dacă, în zilele noastre, nu se mai poartă sprâncenele subţiri, ei bine, şi în Grecia Antică femeile îşi doreau sprâncene dense, chiar stufoase şi neapărat unite între ele. Astfel, acea unică sprânceană a grecoaicelor era semn de inteligenţă şi puritate, un simbol al frumuseţii desăvârşite. Cele care nu se năşteau cu sprâncenele unite, foloseau pigment colorat pentru a şi le desena.

Japonezele îşi doreau dinţi negri

Dacă te-ai săturat să-ţi tot perii dinţii, există alternativă! Timp de mii de ani, japonezele îşi înnegreau dantura după nuntă, ca semn al angajamentului marital şi al frumuseţii lor incontestabile. Acest obicei a continuat şi în secolul al IXX-lea. Din fericire, n-a rezistat până în 2020!

Remodelarea scalpului la mayaşi

Începând cu anul 1000 î.Hr., populaţia mayaşă a început să modifice scalpul nou-născuţilor cu scopul de-a ajunge la un standard general acceptat de frumuseţe. Astfel, aceştia prindeau capul bebeluşilor între nişte scânduri, pentru a-l forţa să-şi modifice forma. Atât fetiţele, cât şi băieţeii treceau prin acest ritual, care nu avea nicio legătură cu statutul social al copiilor. Remodelarea scalpului se făcea doar din motive estetice.

Fără gene în Renaştere

Europencele din Evul Mediu şi Renaştere nu se opreau doar la a-şi smulge firele de păr de pe frunte. Cum faţa lipsită total de păr era idealul de frumuseţe în acele vremuri, femeile treceau şi prin ritualul de înlăturare a genelor. Evident, acest obicei îl aveau aristocratele şi cel mai probabil aceste femei avute apeleau la slujnice pentru asemenea tratament de înfrumuseţare.

Triburile indiene nu suportau părul pubian

Când America a fost colonizată, cotropitorii au descoprit un obicei ciudat de-al nativilor indieni – aceştia îşi smulgeau tot părul publian. Până şi Thomas Jefferson a ţinut să se exprime cu privire la această tradiţie indiană: „părul de pe corp e dizgraţios pentru ei şi atunci îl smulg de imediat ce apare”.

FOTO Shutterstock