Cernavodă, o posibilă Fukushima?

Cernavodă... un orăşel alb, aşezat cu faţa spre Dunăre, intrat de curând pe harta neliniştilor noastre. Este sau nu centrala nucleară de aici vulnerabilă la un cutremur?

Înainte,spre litoral! Cam asta îţi ziceai trecând Dunărea la Cernavodă. Mai vedeai reactoarele,cu formele lor simple,şi simţeai deja gustul vacanţei.

Acum însă,Cernavodă este ca o piuneză înfiptă în harta temerilor noastre. Pământul străvechi,din care s-a plămădit enigmaticul Gânditor de la Hamangia,ne mai transmite o enigmă şi o temă de îngrijorare:poate deveni acest orăşel patriarhal o nouă Fukushi­ma?

Un cutremur ne poate aduce în pragul unui asemenea dezastru?

Ce se vorbeşte pe stradă?

La Cernavodă,duminica dimineaţa. Străzile? Cam pustii,în ciuda soarelui de primăvară. Puţină animaţie,în zona unei pieţe.

Profit şi intru-n vorbă. Aflu repede că localnicii se luptă cu criza şi cu greutăţile vieţii.

„Nucleara? Ce treabă avem cu ea? E bine,mersi.” „Aveţi încredere?” „Şi dacă n-avem,putem face ceva? La ce ne ajută frica?”

Rămân cu replica asta în cap şi mă gândesc să aflu mai multe despre gradul de siguranţă al centralei. Dar,deocamdată,mai vizitez oraşul.

Poveste nostalgică

În parcul central văd că seniorii au ieşit cu nepoţii,la plimbare. Loc bun pentru poveşti de altădată.

Domnul Ionel Petrescu este volubil până-i spun că lucrez în presă. Brusc devine grăbit şi pleacă.

Din fericire,apucase să-mi spună cât de frumos era oraşul în anii interbelici. Şi ce bogat! Era port la Dunăre,avea o rafinărie,Columbia,hoteluri elegante pentru negustori.

Acum? „Blocuri şi industrie pe butuci!”Canalul? „O apă liniştită,care spală multe mizerii ale istoriei. Din păcate,nu prea folosit!”Dar centrala? „Cum ne-o fi norocul! Nu mi-e frică!”

Imagine din parcul oraşului

Dilemele prezentului

Din nou la Bucureşti. Reiau problema centralei nucleare şi aflu din comunicatele oficiale că „este o construcţie robustă”.

Ea utilizează uraniu natural,neîmbogăţit,iar răcirea se face cu apă grea,în circuit închis.

Centrul de comandă al centralei nucleare

Prin acestea se deosebeşte de centrala de la Fuku­shima,care foloseşte uraniu îmbogăţit şi răceşte combustibilul cu apă uşoară,producând abur radioactiv direct în reactor.

Mai mult,centrala noastră este proiectată antiseismic,în baza unor studii elaborate de Centrul de Fizica Pământului,care a ţinut seama de istoria cutremurelor din întreaga regiune,din Vrancea,până în zona Sabla (munţii Balcani).

Proiectul a luat în calcul chiar şi even­tualitatea unor inundaţii catastrofale.

Podul de cale ferată,proiectat de Anghel SalignyCe ne linişteşte?

Prof. dr Gheorghe Mărmureanu,directorul Institutului de fizică a Pământului,afirmă că centrala rezistă la un cutremur de 8 grade pe scara Richter,intensitate puţin probabilă la noi,şi că este mai sigură decât cea de la Fuku­shima,unde răcirea reactoarelor a fost cauza catastrofei,şi nu seismul.

Mai mult,„am avut evenimente în 2008 şi în 2009,care au demonstrat că face faţă unor situaţii dificile,cum ar fi lipsa energiei electrice“,după cum a declarat presei Marian Şerban,director în cadrul centralei. Iar riscul unui tsunami poate fi eliminat.

Studiile arată că centrala se află cu 15,8 m peste nivelul Mării Negre şi cu 2 m peste nivelul maxim teoretic al Dunării.

Am păstrat de la Cernavodă imaginea podului lui Saligny.

Este ca o bijuterie veche,de colecţie. Un simbol al stabilităţii. Oare-şi va întinde pu­terea şi asupra tehnologiei nucleare din vecinătate? Îmi place să cred că da.