Cine este Giorgiana Lupu, concurenta de la Survivor care s-a născut în închisoarea Jilava
Giorgiana Lupu, concurentă la show-ul Survivor, de la Kanal D, a trecut prin experienţe traumatizante de-a lungul vieţii. A luptat pentru fiecare bucată de pâine şi a învăţat din copilărie că trebuie să muncească pentru a avea ce mânca. Acum face parte din tabăra Războinicilor şi speră că va câştiga show-ul.
Înainte de a pleca în Republica Dominicană, acolo unde se desfăşoară show-ul, Giorgiana a recunoscut că îi va fi greu să-şi gestioneze emoţiile. Ea a recunoscut că „se enervează repede” şi reacţionează ca atare. Câteva episoade în care Giorgiana se luptă cu ea însăşi în încercarea de a-şi ţine în frâu reacţiile au mai avut loc în Dominică. Dar aseară se pare că tensiunea maximă şi lipsurile şi-au spus şi mai mult cuvântul.
Concurenta a trecut, de-a lungul vieţii, printr-o serie de experienţe dificile, încă de la naştere. S-a născut în puşcăria Jilava şi a fost încredinţată unui centru de plasament. Nu îşi cunoaşte tatăl, iar pe mama sa a văzut-o de două ori, până la vârsta de 11 ani, apoi aceasta a dispărut cu totul din viaţa ei. Întreaga să existenţă a fost o luptă pentru supravieţuire continuă, iar salvarea ei a fost sportul.
A practicat atletism şi apoi bob, sport în care a ajuns pe locul 5 la nivel mondial. "Mama era însărcinată cu mine când a fost arestată. Era o femeie cu un anturaj prost, fura, tâlhărea. Nu ştiu cine este tatăl meu, mama m-a minţit mereu că o să-mi spună, la un moment dat, cine e. Viaţa mea a fost foarte grea. De zilele de naştere n-am avut părinţii lângă mine, nu aveam un tort, nu aveam libertate, nu ieşeam nicăieri decât la grădiniţă sau la şcoală. Am stat la un loc cu fel şi fel de copii. Bătăile erau la ordinea zilei. Am schimbat opt centre. Trebuia să mă integrez în fiecare, cu oameni, cu copii, cu reguli noi. Schimbam tot, la şcoală eram ţintă bullying-ului, pentru că eram de culoare. Îmi era foarte greu să mă acomodez. Cel mai mult ne bucuram când veneau oamenii la noi cu haine şi dulciuri, dar ne dispărea bucuria când plecau şi ingrijitoarele luau tot”, a mărturisit aceasta.
Încă de la 12 ani a muncit din greu pentru a avea ce mânca. "Când eram mică, pentru a avea mâncare, mergeam la biserica, la pomeni. Ajutam vecinii din zona cu tot ce puteam, vindeam fructe, spălam covoare, făceam menaj, aveam grijă de copii, pentru că aveam experienţa copiilor mai mici din centrele în care am stat. Oamenii mă plăceau", a povestit Giorgiana.
