«Dumnezeu ne-a împlinit dorinţa»
Eu şi soţul meu ne-am dorit foarte mult un copil, aşa că atunci când am aflat că sunt însărcinată, am fost în culmea bucuriei. Mă simţeam foarte bine, mergeam la serviciu, şi munceam şi acasă...
«Aşa a început povestea mea...»
Intrasem deja în luna a opta,când,într-o dimineaţă,m-am trezit cu dureri mari de spate. Am mers la spital,unde doctorul m-a întrebat dacă mi-a mişcat copilul în acea zi. După câteva minute,au început să dea din umeri,spunând că nu au ce să-mi facă,copilul era mort de 3 zile.
A fost un şoc cumplit,eram disperată,parcă lumea mea se terminase. Soţul mi-a fost alături şi ne-am zis că Dumnezeu l-a iubit prea mult pe îngeraşul nostru. Cel mai greu mi-a fost atunci când am ajuns acasă şi casa era goală,parcă aştepta pe cineva. Numai Dumnezeu mi-a dat putere să merg mai departe.«A doua speranţă năruită»
După 4 luni,am pierdut o a doua sarcină,şi niciun doctor nu a putut să-mi spună de ce. Când am rămas din nou însărcinată,în decembrie 2009,nu îmi venea să cred! Soţul meu nu mai putea de bucurie,dar aveam amândoi inima strânsă că visul nostru se va ruina. Norocul meu a fost că o colegă de-a mea m-a trimis la un medic foarte bun,care mi-a recomandat să fac serclaj pentru protejarea sarcinii.
La început m-am speriat,dar medicul m-a liniştit şi mi-a dat un tratament care m-a ajutat enorm. De data aceasta,ceva îmi spunea că o să fie bine şi că,în curând,am să devin mămică. La 4 luni,am fost iarăşi la ecografie şi medicul ne-a spus că o să avem un băieţel. Eram aşa de fericiţi că ne venea să ţipăm în gura mare de bucurie. După încă 5 luni de aşteptat,pe 9 septembrie 2010,mi s-a făcut rău şi am decis să merg la spital.
Acolo,am stat cu frică gândindu-mă la clipele prin care trecusem prima dată. Dar Dumnezeu a făcut o minune şi la ora 22:50 am născut un băieţel de 3,400 kg, frumos foc. Nu îmi venea să cred,am început să plâng şi nu îmi mai luam ochii de la el.
Soţul meu aştepta nerăbdător pe hol şi când l-a văzut,a început să plângă şi el. După 3 zile,am plecat acasă. Dumnezeu a avut grija de noi şi,dorinţa noastră de a deveni părinţi s-a împlinit. Avem acum un băiat frumos frumos,care este viaţa noastră.
Elena Grigoraş,Mărăşeşti,jud Vrancea
Comunică mai bine
Am 38 de ani,sunt căsătorită de 13 ani şi am un băiat de 12 ani care este viaţa şi sufletul meu. Eu şi soţul meu vom divorţa şi nu ştiu cum să-i spun asta copilului. Aş dori un sfat de la dumneavoastră.
Sfatul meu este să-i comunicaţi aceasta decizie în mai mulţi paşi,tocmai pentru a încerca să reduceţi cât se poate efectul asupra copilului. Întâi e important ca băieţelul să înteleagă că atât dumneavoastră cât şi soţul dumneavoastră nu veţi înceta să-l iubiţi şi să aveţi grijă de el şi de viitorul lui. Cel mai bine este să-i comunicaţi această decizie împreună,desigur,dacă se poate.
Specialist comunicare: Eliza Nicolae
Cunoaşte-ţi drepturile
Vă rog din suflet să mă ajutaţi cu un sfat:sunt însărcinată în 10 săptămâni,am 38 ani şi nu lucrez. Am profesat până în martie 2010 ca asistent medical,iar de atunci am rămas acasă. Am înţeles că gravidele beneficiază de monitorizare medicală gratuită.Vă rog să-mi daţi un răspuns şi vă doresc tot binele din lume!
Potrivit art.213,alin. 1,lit. f din Legea nr. 95/2006 actualizată privind reforma în domeniul sănătăţii,femeile însărcinate şi lăuzele beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei,chiar dacă nu realizează venituri sau realizează venituri sub nivelul salariului minim brut pe ţară.
Medicul de familie are obligaţia de a lua în evidenţă,în primul trimestru de sarcină,femeile însărcinate şi de a le supraveghea medical lunar,din luna a 3-a până în luna a 9-a. Calitatea de asigurat se demonstrează prin adeverinţă sau carnet de asigurat pentru obţinerea căruia dumneavoastră,ca femeie însărcinată,va trebui să depuneţi următoarele acte:copie după Cartea de identitate;adeverinţa medicală;declaraţie pe propria răspundere că nu realizaţi venituri.
Jurist:Dana Barbu
Nu sunteţi singure!
Dragele mele prietene mămici,
Nu ştiu dacă,printre problemele de zi cu zi care apasă uneori pe umerii voştri,printre grijile pentru viitorul celor mici care sunt sufletul vostru,dincolo de viaţa plină de responsabilităţi,îngrijorări,planuri,bucurii şi tristeţi,mă întreb dacă reuşiţi să mai păstraţi crâmpeiul de copilarie din voi,sămânţa de feminitate atât de necesară în cuplu… Mai aveţi pasiuni numai ale voastre,mici placeri pe care să vi le oferiţi măcar din când în când,vise care nu sunt legate de copii,de soţi,de părinţi,ci doar de ceea ce simţiţi voi înşivă?
E oare o dovadă de egoism să punem uneori nevoile noastre sufleteşti înaintea celorlalte ce decurg din statutul de „soţie iubitoare – mamă grijulie –gospodină desăvârşită –angajată model”? Dacă sunteţi într-un moment din viaţă în care nu mai găsiţi echilibrul între familie,carieră şi dorinţele proprii,Şcoala Mamelor este un sprijin şi un prieten de nădejde. Nu ezitaţi să aflaţi cum vă poate fi de folos pe www.scoalamamelor.ro.
Pe lângă sprijinul gratuit pe care vi-l acordăm în centrele noastre şi pe site,cu ajutorul experţilor noştri în medicină,psihologie,drepturile mamei,comunicare,formare profesională,există la dispoziţia voastră şi telefonul 116111 la care puteţi suna acum 7 zile din 7,gratuit în Romtelecom şi Cosmote. Vă aşteaptă la capătul firului informaţii utile,direcţii de urmat,atunci când nu ştiţi pe ce cale să porniţi într-o situaţie dificilă.
Cu drag, Andreea Marin Bănică