Edvin Marton: «Cred că am fost un băiat rău!»
A fost nevoie de-o singură seară pentru ca Edvin Marton să devină artistul meu preferat. Dar ce zic? Numai câteva clipe au fost de-ajuns, pentru că Marton îşi farmecă publicul rapid şi pentru totdeauna.
Pe scena Sălii Palatului,Edvin Marton dirijează relaxat orchestra şi zâmbeşte precum un copil teribil al muzicii.
Publicul e la picioarele lui,aplaudând încontinuu. Apoi,Marton îşi aduce pe scenă vioara Stradivarius,comoara lui.
Din loja 14 b,privesc şi ascult fascinată. Ştiu că e cel mai bun spectacol la care am asistat până acum.
Şi înţeleg câtă dreptate au toţi cei care spun că Edvin Marton este unul dintre cei mai mari artişti ai momentului.
Care-i amintirea din copilărie care te fascinează şi acum?
Eu am crescut la ţară,într-un peisaj idilic. Pot spune că am avut o copilărie fericită,pentru că am putut să cresc în mijlocul naturii.
Cum erai ca adolescent?
Cred că am fost un băiat rău. Poate pare greu de crezut,dar nu voiam să exersez la vioară cât ar fi vrut părinţii mei. Ei voiau să repet cât mai mult.
Ba chiar o dată m-am înregistrat pe magnetofon,pentru ca ei să creadă că exersez,şi am fugit să joc fotbal.
Ce înseamnă pentru tine vioara Stradivarius?
Este sufletul meu,inima mea,dragostea mea. Evident,mă refer la un alt fel de dragoste,diferită de cea pe care o simţi pentru soţie sau pentru copii. Ce te inspiră?
Mă inspiră natura şi,bineînţeles,oamenii cu care lucrez. Îmi place să compun muzică lângă cascadă,pentru că ador apa (sunt Vărsător!).
La fel de mult îmi plac iahturile şi chiar am unul pe care îl conduc singur. De multe ori,am compus muzică stând acolo,pe iaht.
Eşti îndrăgostit?
Da,sunt îndrăgostit. Am o familie foarte fericită,am doi copii minunaţi:Maxim are doi ani şi Noel,opt luni. Pentru mine,familia e ceva minunat.
Nu mă gândesc la asta. Sunt o persoană foarte pozitivă şi mereu prefer să mă gândesc la viitor,nu să privesc în urmă.
Merg înainte şi încerc să fac oamenii fericiţi. Ăsta e scopul meu.
Nu sunt sigur că mi-am conştientizat talentul până acum.
Cântând pe marile scene ale lumii
Depinde de artist. Este important să exersezi,să te concentrezi asupra lucrurilor pe care trebuie să le faci.
Nu e vorba numai de artă,ci şi de comunicare,imagine etc. În spatele unui mare artist sunt foarte multe lucruri mărunte.
Nu este nimic de care să-mi fie frică. (n.a.:În aceeaşi zi,Edvin Marton a căzut pe scările hotelului,încercând să-şi protejeze vioara.
Incidentul m-a făcut să mă întreb dacă nu-l înspăimântă cumva gândul că acel Stradivarius ar putea păţi ceva.)
Acolo am toată familia,toţi prietenii. Acolo sunt Dunărea,podurile,pădurile,castelul... Pentru mine,e un moment special de fiecare dată când aterizez pe aeroportul „Franz Liszt” din Budapesta,deoarece cunosc foarte bine aeroportul,oraşul,oamenii. Budapesta este casa mea.
Îţi place patinajul?
Sigur,chiar îmi place foarte mult.
Soţia mea.
În Ungaria,avem nenumărate tradiţii de Crăciun. Din păcate,anul ăsta,eu sunt pe drumuri. După Bucureşti,trebuie să ajung la Sankt Petersburg şi,apoi,în China.
Am început seria de concerte pe 22 decembrie,am fost în China şi voi merge din nou. Cu ai mei,am sărbătorit Crăciunul pe 5 decembrie,pentru a nu-l rata.
Am invitat toată familia la mine acasă,am făcut pregătiri,am gătit specialităţi de Crăciun,am împodobit bradul,am cântat.
Oricum,şi în turneu sunt alături de prietenii mei,iar sora mea mă va însoţi în China. Este primul an când,de Sărbători,sunt departe de ei,de soţie,de copii,de părinţii mei.
