Elena de la «Mandinga»: «Nu-mi doresc să fac parte din lumea mondenă»

1 51370 original jpg jpeg

Modestă, frumoasă şi plină de viaţă – aşa este Elena, solista trupei Mandinga, care ne va reprezenta la Eurovision. E mai motivată ca oricând să arate ce poate şi, alături de colegii ei de scenă, simte că va atinge imposibilul.

Ritmuri latino incendiare,energie şi bună dispoziţie.

Aceasta pare a fi reţeta succesului pentru trupa Mandinga,plus un ingredient cu totul special:vocea şi prezenţa scenică a Elenei,solista formaţiei. 

În pragul unei noi ediţii a Eurovisionului,am invitat-o să ne povestească mai multe despre ea şi despre pregătirile pentru marea competiţie europeană a cărei finală va avea loc în luna mai,la Baku.

Spuneai după selecţia naţională că melodia voastră,„Zaleilah”,este povestea unui dans. Cum v-a venit ideea?

Eram toţi la sala de repetiţie şi ascultam piesa în forma finală. Prima reacţie a avut-o Sergiu,managerul nostru,care a făcut o piruetă şi a bătut din palme.

Imediat,am venit fiecare cu câte o mişcare şi,dintr-o joacă,ne-am ales cu o coregrafie. A fost un moment amuzant.Ce le răspunzi celor care cred că te vei pierde pe scena Eurovisionului?

Îmi pare rău că după şase ani de când sunt alături de trupa Mandinga mai există oameni care n-au avut încă ocazia să vadă ce ştim să facem.

Mi-aş dori să vină la un concert de-al nostru. Cât despre Eurovision,esenţial este faptul că eu am să fac tot ce-mi stă în putinţă să ne prezentăm cât mai bine.

I se poate întâmpla oricui,mai ales atunci când răceşte sau când îşi solicită vocea. Sper să nu fie cazul la finala de la Baku.

Împreună cu colegii de trupă,la selecţia naţională pentru Eurovision

simeon stalpnicul png

Orice solist vocal ar trebui să aibă un program de pregătire fizică,pe care să-l respecte.

Eu încerc să mă ţin de el. Merg la sala de sport,exersez la orele de canto şi evit băuturile reci.

A fost o perioadă de încercare. Atunci mergeam la majoritatea festivalurilor din ţară şi concuram pentru a căpăta experienţă,din dorinţa de a mă face remarcată.

La Festivalul Internaţional  „Ti amo“,care se ţinea în Oneşti,am luat premiul al III-lea şi atunci l-am cunoscut pe compozitorul Eugen Ungureanu,care mi-a propus o colaborare.

Am fost entuziasmată şi am ajuns să fac naveta Caracal-Oneşti aproape săptămânal,timp de jumătate de an.

Mereu spun că tot ce sunt azi se datorează în mare parte lor,pentru că au luptat de când aveam 6 ani,ca să-mi pot realiza visul.

Părinţii mei sunt fericiţi şi consideră că este meritul meu că am depăşit atâtea încercări.

Alături de Costi Ioniţă,compozitorul piesei „Zaleilah“

simeon stalpnicul png

Un prieten care a venit cu noi la selecţia naţională pentru a ne fotografia era la intrarea în Camera Verde.

După ce-am aflat vestea cea mare,l-am găsit acolo mut,doar cu un zâmbet pe faţă. Cam cinci minute n-a scos niciun cuvânt.

N-a fost foarte greu. Tony (trombonistul trupei) a înţeles,chiar s-a oferit. Oricum va fi alături de noi peste tot.

Doar pentru că nu urcă pe scena de la Baku nu înseamnă că nu mai face parte din trupă.

Trebuie să recunosc că eu nu sunt obişnuită încă. Şi asta pentru că nu mi-am dorit să fac parte din lumea „mondenă“.

Sunt o persoană sensibilă şi tind să pun la suflet. Mă doare când văd că se răstălmăcesc anumite vorbe.

Mi-ar plăcea ca lumea să fie pozitivă aşa cum suntem noi,cei din trupa Mandinga.

simeon stalpnicul png

Care sunt atuurile trupei Mandinga la Eurovision?

1.Avem foarte multă energie atunci când suntem pe scenă.

2.Participăm cu o piesă care deja a prins la noi în ţară.

3.Suntem o trupă multiculturală,formată din persoane diferite,dar care lucrează foarte bine împreună.