Elena Roşu: «Mama noastră este o luptătoare»

În urmă cu mai bine de trei ani, aveam o familie fericită. Zilele frumoase petrecute alături de părinţi şi de sora mea mai mare, Ioana, treceau cu repeziciune.

Asta până când am aflat,în urma unor controale medicale,că tata suferă de hepatita B. Cu toate că doctorul de la Bucureşti,la care el mergea la control periodic,ne-a asigurat că totul este bine,a continuat să se simtă rău.

Apoi,o nouă veste ne-a lovit:tata avea cancer. Medicul i-a spus mamei că nu va mai trece mult până când vom rămâne singure şi aşa s-a şi întâmplat.

În luna mai 2008,pe când eu aveam doar 16 ani,l-am pierdem pe cel care ne era sprijin,care ne ocrotea şi ne iubea enorm pe toate trei. În ciuda neajunsurilor şi a greutăţilor pe care le-am avut după aceea,mama s-a dovedit o luptătoare şi o învingătoare totodată. Pentru noi două aşa este şi acum.

Ne este alături,se bucură de fiecare reuşită a noastră şi ne dăruieşte dragostea ei. Nu cred că este simplu ca în ziua de astăzi să întreţii două fete la facultate,cu mâncare,cazare şi să plăteşti rate şi întreţinere.

Eu şi Ioana am vrea să ştie că îi suntem recunoascătoare pentru sacrificiile pe care le face. Suntem convinse că şi tata este cu noi de acolo de sus,ne veghează şi ne dă putere să mergem mai departe.