Giuleşti, dragostea mea: albumul cu frânturi de viaţă

Din balconul unui imobil aflat în cartierul bucureştean Giuleşti, un bărbat fumează, privind spectacolul străzii. Brusc, duce la ochi aparatul foto, apasă pe declanşator... şi o nouă imagine se adaugă albumului „Giuleşti – Mon Amour 365“, semnat Antonio Cioarek.

Ideea une colecţii de fotografii care să surprindă frânturi necosmetizate din traiul cotidian i-a venit la o discuţie cu un amic. S-a adus vorba despre faptul că mai toţi membrii breslei fotografilor sunt implicaţi în diverse proiecte. „De ce să nu am şi eu un proiect?“,şi-a zis el.  „Atunci,mi-a venit ideea unei serii de fotografii despre... viaţă. Şi de unde se aş fi putut vedea mai bine cum se desfăşoară viaţa decât de pe balconul meu?“

Totul i se aşternea la picioare:un bloc „pestriţ ca Turnul Babel“,lung de 150 de metri,cu 8 etaje şi 70 de apartamente,plus două trotuare şi două tramvaie. „Trebuia doar să stau la balcon,cu aparatul în mână,şi să «vânez». Câte o fotografie pe zi,timp de un an.“

Întrebări,emoţii,controverse

Pe 1 noiembrie 2013 a început „pânda“. „O privire pe stradă sau în blocul de vizavi este suficientă. Cineva apare şi,involuntar,mi se oferă pe tavă,devenind personajul zilei.“ Nu alege însă la întâmplare:toate cadrele trebuie să suscite uimire,emoţie,să aibe o idee în spate. Pe Antonio Cioarek nu-l interesează senzaţionalul:„Vreau ca Giuleşti – Mon Amour 365să trezească întrebări,să işte controverse. Ca însăşi viaţa...“

Fotografiile sunt publicate,zi pe zi,pe Facebook-şi,în curând,vor putea fi admirate şi pe un web-site dedicat.

Oameni de zi cu zi,„vedete“

Antonio a vrut să îşi suprindă cartierul în imagini grăitoare-lucruri simple,cărora nu le dăm de obicei atenţie. Astfel,scene obişnuite devin „subiecte“,iar oamenii de zi cu zi se transformă în „vedete“. Toată gama de emoţii e prezentă:de la zâmbete,la lacrimi.

Are imagini de care s-a ataşat mai mult:un soţ care îşi cară consoarta în braţe,de la taxi până la uşa blocului,un cuplu de vârsta a treia care se plimbă,ţinându-se după umeri... Sau imagini haioase,cum e cea în care un bărbat duce pe umăr o jumătate de porc.

Cel mai mult îl bucură reacţiile,pozitive sau negative,ale celor ce-i privesc imaginile:„Înseamnă că mi-am atins scopul.“

Familia e mândră de el

Nu ar vrea să-şi întâlnească personajele – spune,în glumă,că unii or fi furioşi că au ajuns „în poză“ pe neştiute. „Dar pe cei care au montat greşit un panou publicitar într-o zi,pentru ca,a doua zi,să îl monteze din nou,chiar aş vrea să-i întâlnesc. I-aş întreba ce a fost în capul lor!“

Familia îl susţine atât în acest demers,cât şi în cele ce vor urma. „Când a auzit ce vreau să fac,soţia mea era aproape sigură că nu o să am răbdarea să realizez acest

. După câteva zile,s-a convins că nu glumesc şi,mai mult,că am ce fotografia. Acum e mândră de mine!“

Cine e Antonio Cioarek

Fotograf profesionist din 1996,este de mic pasionat de universul imaginii. „Aveam 13 ani şi mă plimbam pe stradă“,îşi aduce aminte el. „Un prieten mai mare cu câţiva ani m-a întrebat dacă nu vreau să îl ajut la ceva. L-am urmat. Aşa am ajuns pentru prima dată într-un laborator foto şi am văzut acolo cum se developează o fotografie. Mi s-a părut atât de fascinant ... aproape ca un miracol. Mi-am spus că asta e ceea ce vreau să fac când voi fi mare.“