Horia Brenciu: «Muzica a fost arma mea!»

Pedant, serios, perfecţionist şi, în acelaşi timp, pus pe glumă, efervescent şi cuceritor. Aşa l-am descoperit pe Horia Brenciu într-o zi de „Septembrie, luni”...
După o absenţă „motivată” de pe micile ecrane,Horia Brenciu revine „pe sticlă” pentru a pleda în favoarea celor mai bune voci româneşti.
Însă,între noi fie vorba,îl prefer pe acel Horia care ne cântă cu o voce inconfundabilă şi surprinzătoare despre „Lucruri simple”.
Luat la întrebări,artistul ne-a povestit care sunt oamenii cei mai importanţi din viaţa lui şi cine l-a inspirat în muzică.
Ce te-a determinat să o iei de la capăt şi să-ţi construieşti o carieră muzicală?
Am hotărât să fac mai mult decât o simplă emisiune la televizor. N-am mai vrut să aştept tot felul de formate şi am simţit că trebuie să realizez ceva original.
Am riscat şi am început un drum pe cont propriu. Muzica a fost arma mea de bază. Ea e cea care te apropie cel mai mult de oameni.
Sunt magice întâlnirile cu publicul. După 18 ani de aplauze,inima-mi bate mai tare ca niciodată. Şi vreau să-mi bată! Şi vreau să am emoţii.Care au fost cele mai mari obstacole în noua carieră? Eu,eu şi în special eu!Ce atuuri te-au consacrat pe piaţa muzicală? Mai trebuie să treacă timp până la consacrarea mea. Cei câţiva ani petrecuţi pe scenă nu sunt suficienţi.Ce speri să descoperi printre vocile din emisiunea «Vocea României»?
Viitori parteneri de scenă.
Mama a intuit ceva,achiziţionând un pian când aveam vreo 6-7 ani... Atunci,nu prea excelam prin calităţi artistice speciale,dar am vrut să descopăr lumea. Şi eu,şi Marius,fratele meu,dispuneam deja de un bagaj genetic muzical. Străbunicul,bunicul,mama cântau. Operă,romanţe,muzică religioasă. Aşa că,pentru mine,a fost doar un pas până la muzică.

Te-ai simţit vreodată în competiţie cu fratele tău,tenorul Marius Brenciu?
Niciodată. E adevărat că şi genurile muzicale pe care le cântăm sunt diferite. Cu toate astea,chiar dacă Marius interpretează în special partituri clasice,este un model pentru mine în multe privinţe,umane şi artistice.
Cum a reacţionat tatăl tău când a aflat că vrei să cânţi?
I s-a părut un fapt normal... Trebuie să vă spun că am un tată model. La 20 de ani,atunci când am plecat de-acasă cu două valize,nu m-a oprit şi nici nu m-a ameninţat că poarta casei mi se va închide dacă părăsesc oraşul de baştină. Din contră! A avut încredere în mine şi m-a susţinut ori de de câte ori mi-a fost greu în Bucureşti. Şi n-au fost puţine momente...
Vine... controlat! Adică vine cu ştirea mea,altfel emoţiile ar fi prea mari.
Cu prietenii mei de pe Facebook... „Aroma de fb” este o expresie de-a mea devenită deja obişnuinţă pe internet. E foarte adevărat că melodia „Septembrie,luni” a şi transformat-o
în tradiţie...
Cu cine-ţi împarţi bucuriile şi necazurile?
Cu toţi prietenii mei şi în special cu familia mea. E un principiu de la care nu abdic.
Alături de „coechipierii” de la emisiunea „Vocea României”

Şi dacă mă voi aşeza la casa ei,ar fi o problemă?!
Mă împlineşte faptul că n-am stare! Ăsta este semnul cel mai bun că nu m-am plictisit să caut,să descopăr,să experimentez scena şi viaţa,în general!
3 lucruri vitale pentru Horia
Să iubesc!
Să dansez!
Să cânt!