„Împărăteasa tuturor românilor”, Regina Maria a jucat rolul decisiv în recunoaşterea Unirii de la 1 Decembrie 1918
Căsătorită încă de la 17 ani cu principele Ferdinand I, moştenitorul tronului României, Regina Maria a dat dovadă de mult curaj, tenacitate şi generozitate în viaţa sa.
În timpul războiului din Balcani (1912-1913), principesa Maria l-a convins pe Regele Carol I să o lase să-i ajute pe soldaţii afectaţi de holeră. Iar, în Primul Război Mondial, a îmbrăcat uniforma de soră medicală şi a stat la căpătâiul răniţilor, pentru a le alina durerea. A înfiinţat spitale de campanie, pus la punct un serviciu perfect funcţional de ambulanţă şi a strâns donaţii pentru întrajutorarea victimelor războiului.
Apoi, când a devenit Regina Maria a României, în 1914, după moartea Regelui Carol I şi încoronarea lui Ferdinand, ea a fost sfătuitorul de bază al Regelui, care nu lua decizii de stat fără s-o consulte. Însă cea mai mare realizare a „Împărătesei tuturor românilor”, cum i se spunea, trebuie să fi fost aportul pe care şi l-a adus la recunoaşterea Rămâniei Mari.
Întâlniri decisive
„Împărăteasa tuturor românilor” a mers în vizite neoficiale în Marea Britanie şi Franţa pentru a apăra interesele noului stat creat după unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. La acea vreme, premierul Ionel Brătianu nu reuşea să se înţeleagă cu reprezentanţii acestor ţări cu privire la retrasarea graniţelor. Astfel, în martie-aprilie 1919, Regina Maria a fost cea care a participat la conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), unde a pledat cauza românilor.
„10 aprilie 1919. Preşedintele Wilson (n.r. al Statelor Unite) a venit să mă vadă devreme în această dimineaţă, împreună cu soţia sa, şi avea zâmbetul din fotografiile pe care le ştiam. L-am primit cu obişnuitul meu stil simplu şi direct, în aşa fel încât conversaţia nu a stagnat nici o clipă, deşi trebuie să spun că era supărător de limitat. (...) Am explicat speranţele statelor mici, pentru care el se declarase a fi un apărător (...)”, a scris Regina Maria jurnalul său, „Povestea vieţii mele”, publicat de Editura Rao, în 2013.
Recunoaşterea lumii întregi
Întâlnirile neoficiale ale Reginei Maria cu mai marii lumii au dat roade – Marea Unire şi frontierele României Mari au fost recunoscute de tratatele de la Versailles (28 iunie 1919 – 21 ianuarie 1920), Saint-Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4 iunie 1920).
„Probabil România Mare nu ar fi existat dacă Regina nu s-ar fi dovedit o mare femeie de stat”, spunea politicianul Constantin Argetoianu la vremea respectivă. Şi era în asentimentul jurnaliştilor de-atunci, al politicienilor şi, nu în ultimul rând, al poporului român, care este de-a pururea recunoscător eforturilor depuse de Regina Maria în interesul românilor.
Pe 15 octormbrie 1922, Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi, la Alba Iulia, regi ai României Mari, în faţa unei mulţimi extaziate de oameni.
