La o cafea cu... Andrei Bărbulescu: «Te maturizează dragostea sau nu?»
La întrebarea asta cred că pot răspunde doar cei care au iubit cu adevărat, măcar o dată. Şi, pentru că mă număr printre ei, am să povestesc cum m-am maturizat eu, în urma unei relaţii de iubire.
Îmi aduc aminte că,înainte de a mă lovi săgeata lui Cupidon,eram tare dezorganizat,nu puneam mare preţ pe ceva anume. Îmi plăcea să fac ochi dulci,să seduc,să mă joc. Dar lucrurile s-au schimbat radical în momentul în care am văzut-o pe ea. Mi-a picat cu tronc şi am încercat să o vrăjesc,însă am sfârşit prin a fi eu cel vrăjit.
Mi-a spus că nu-s pe placul ei pentru că sunt prea copil,prea imatur. De atunci a început practic maturizarea mea. M-am schimbat,chiar dacă mulţi spun că e greu şi că nu trebuie să faci niciun efort atunci când îţi place cineva.
Fiecare zi petrecută alături de ea mă făcea mai responsabil,mai calculat în vorbe,în atitudine şi în comportament. P rietenilor nu le venea să creadă că se datorează dragostei pentru o femeie. Avem mereu pretenţia ca partenerul de viaţă să facă tot ce trebuie pentru o înţelegere bună,dar nu trebuie să uităm niciodată că sunt două persoane implicate într-o relaţie.
Multă lume spune că dragostea durează trei ani,iar despre cei căsătoriţi se spune că pasiunea dispare treptat,dar că rămâne respectul. Eu cred că aici e vorba tot de maturitate,iar ceea ce simt cei doi oameni nu ţine decât de dorinţa lor – care nu trebuie să dispară şi poate fi „hrănită“ de acţiuni. Atunci când iubeşti,tot ceea ce faci,ce spui afectează inevitabil şi persoana de lângă tine. Aşadar,când iubeşti cu adevărat,fără să vrei te maturizezi,te schimbi,devii mai responsabil şi conştientizezi că nu totul se rezumă doar la persoana ta,că nu doar tu contezi.
