Marcel Iureş despre pandemie: „Mie mi-a priit perioada asta, deşi e la modă să fii victimă”
Pandemia de Covid este o perioadă dificilă pentru cei mai muli oameni, dar nu şi pentru Marcel Iureş. Acesta a declarat sincer - şi poate şocant - că "mie mi-a priit perioada asta, deşi e la modă să fii victimă”.
Este unul dintre cei mai respectaţi şi admiraţi actori din România, cu zeci de roluri interpretate pe scenele din întreaga lume, trei Premii UNITER şi apariţii numeroase în producţii cinematografice de succes. Marcel Iureş, invitatul Irinei Păcurariu la emisiunea „Reţeaua de idoli” difuzată la TVR 2 pe 30 noiembrie, de la ora 21.00, a vorbit despre cum a petrecut timpul în ultimele luni şi ce impact a avut asupra sa pandemia.
"Am intrat într-un program de citit şi recitit, stau mult de vorbă cu prietenii. Citesc mult şi fac planuri. În general, mie mi-a priit perioada asta, deşi e la modă să fii victimă. Mi-a priit pentru că am revenit la felul meu de viaţă - încet, uşurel, nu avem unde să ne grăbim... Ceea ce ne surprinde este greşeala în care am trăit acceptând toată prefăcătoria consumismului şi a vitezei. În teatru trebuie să stai, să laşi să se dospească o idee", a declarat acesta.
Actorul este recunoscut şi apreciat în egală măsură pentru cariera sa în cinema, dar şi pentru ceea ce înseamnă în teatrul românesc. Actorul este preşedintele al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. Recunoscut pentru valoarea sa şi în străinătate, Marcel Iureş şi-a început cariera internaţională după turneul din 1994, susţinut în Marea Britanie cu spectacolul „Richard al III-lea”, în regia lui Mihai Măniuţiu. Deşi a primit numeroase oferte de la diferite teatre britanice le-a refuzat, pentru a se dedica teatrului românesc.
"Nici nu m-am gândit să plec din România. Când mi-au propus le-am spus vin oricând, dar asta nu înseamnă că voi rămâne vreodată definitiv. Ce însemna să stau în Los Angeles? 17-18 ore pe zi în interviuri la toate studiourile. Aşa se fac milioanele, fără să ai garanţii. Nu asta era problema, problema mea era că aveam de crescut un copil aici. Aveam 43 de ani atunci, nu mai eram un puşti. Ca să aleg între ceva ce am şi care are nevoie de mine şi ceva ce e posibil să se întâmple, trebuie să fii nebun să alegi altfel. Era evident, nu aveam la ce să meditez", a mai spus el.
