Peter Hurley, irlandezul îndrăgostit de România
Pe Peter Hurley, un irlandez sadea, l-am cunoscut acum cinci ani, când, în nebunia lui frumoasă, încerca să mă convingă că poate face astfel încât cimpoiul să fie frate cu tulnicul.
După 21 de ani de stat pe meleaguri româneşti şi după ce a organizat deja patru ediţii ale festivalului „Lungul Drum spre Cimitirul Vesel“,Peter Hurley este convins că aici,în România,e casa lui.
Pentru Peter Hurley,civilizaţia înseamnă mai mult decât un popor care-şi cunoaşte istoria,înseamnă să-ţi respecţi trecutul şi să-ţi păstrezi identitatea naţională. Se simte mai mult român decât irlandez,iar pentru că iubeşte,poate chiar mai mult decât unii dintre noi,obiceiurile şi tradiţiile româneşti,se luptă să le păstreze şi să le facă cunoscute.
Cum a ajuns la noi în ţară
A venit în România în urmă cu 21 de ani,la propunerea unui foarte bun prieten şi a ales să rămână aici,să se căsătorească cu o româncă şi să scormonească prin fiecare cotlon românesc după obiceiuri şi tradiţii uitate. „Am ajuns în România pe 9 aprilie 1994. Aveam 26 de ani. În august 1993,fusesem la Praga şi experienţa m-a lovit ca un tren. Am rămas foarte impresionat. Era evident că ceva foarte interesant se petrecuse aici,în această parte a Europei,încă total necunoscută mie,şi m-am întors în Irlanda,ferm convins că la prima ocazie o să vin să locuiesc în Europa de Est“,spune Peter. Trei luni mai târziu,un prieten irlandez i-a propus o afacere în România. „Am sărit fără să stau pe gânduri. În 1994,am emigrat în România şi locuiesc de atunci aici“,continuă el.
Maramureşul i-a schimbat destinul
În anul 2003,o vizită în Maramureş avea să-i schimbe complet viaţa pentru că aici a învăţat ce înseamnă traiul la ţară,obiceiurile şi tradiţiile româneşti,dar şi „valoarea unor bunici“. A renunţat la un serviciu bine plătit în domeniul publicităţii şi a luat calea promovării valorilor populare de la noi din ţară. În 2010,a investit toţi banii pe care îi avea în prima ediţie a „Lungului Drum spre Cimitirul Vesel“,un festival unde,pe scena montată chiar în cimitir în zi de Sfântă Mărie,s-au înfrăţit tulnicele româneşti cu cimpoaiele irlandeze.
La toate ediţiile de până acum,organizate împreună cu Grigore Leşe,au cântat zeci de artişti autentici români şi irlandezi. Festivalul „Lungul Drum spre Cimitirul Vesel“ a început,aşa cum a spus Peter Hurley,în ziua în care trenul l-a adus pe ambasadorul Irlandei la Sighetu Marmaţiei. „Atunci cineva l-a întâmpinat pe ambasador pe peron cu un saxofon soprano şi i-a cântat. Şi atunci s-a dat startul.“ Peter Hurley vrea să organizeze şi anul acesta a cincea ediţie a festivalului. Ştie că îi va fi greu,poate mai greu decât la precedentele ediţii,dar nu vrea să dea înapoi. De ce ar renunţa acum,când nu a făcut-o la prima ediţie,când piedicile au fost fel de fel şi mult mai ţepene decât acum?
Citeşte şi:
Cele mai frumoase biblioteci din lume
Lungul drum de la Săpânţa la Bucureşti
Pentru că respectul lui Peter pentru tot ceea ce înseamnă autentic românesc este nemăsurabil,a decis să atragă atenţia asupra pericolului dispariţiei tradiţiilor şi obiceiurilor. Pe 26 noiembrie 2012,el a plecat pe jos de la Săpânţa până la Bucureşti. Cam 650 de kilometri. A mers pe jos 30 de kilometri în fiecare zi,cu un rucsac de 9 kg în spate,fără hrană (doar apă) şi fără a avea cazare asigurată. S-a bazat în totalitate pe ospitalitatea românilor şi,zice el,bine a făcut,pentru că a beneficiat din plin de ea. Voia să dea nas în nas cu o Românie nealterată,pe care cu siguranţă nu o vezi niciodată la televizor,dar care era 100% adevărată. Se întâmpla să bată la porţile oamenilor şi la 11 noaptea. Şi era primit,omenit cu un boţ de pâine şi un pahar de vin şi un pat fie el şi din paie. La un moment dat,într-o noapte,s-a gândit să renunţe. „Eram ud fleaşcă,foarte obosit şi am zis că nu mai pot,am vrut să renunţ,şi în momentul ăla s-a deschis o portiţă şi cineva m-a ajutat. Eu am plecat pe drumul ăsta ca să-mi dovedesc mie dacă merită să continui să fac lucrurile pe care le fac“,explică irlandezul.
Ce crede despre ţinuturile româneşti
După 21 de ani de stat în România şi de simţit autentic româneşte,Peter Hurley a ajuns la următoarele concluzii:„România este o ţară greu de înţeles. Este des categorizată incorect în străinătate,uneori intenţionat spre dezinformare,alteori din ignoranţă.“ Şi,după cum continuă el, „esenţa României se află mai ales (dar nu numai) în zona rurală,în civilizaţia voastră rurală străveche care încă încearcă să supravieţuiască. Unii numesc acest fenomen «ţărănime».“
