Şi-au îngropat suferinţa ca să ajute «copiii proscrişi»
La începutul anilor ’90, fiul lor a fost răpus de SIDA. De-atunci, Stela şi Ion Piciorea s-au pus, zi-lumină, în slujba celor infectaţi cu HIV.
La răscruce de vieţi
Povestea ei începe dramatic:băiatul i-a murit de SIDA. „Singurul meu copil s-a prăpădit când avea vârsta de 12 ani. Pe atunci,nu erau atâtea medicamente pentru ca măcar să putem să-i prelungim viaţa“,spune Stela Piciorea.
Îşi înghite cuvintele,iar pe faţa ei blândă se preling lacrimile unei dureri vii. Soţul ei,Ion,care lucrează ca şofer la Fundaţia Baylor,aşezat lângă ea,suspină amar şi iese din încăpere.
Doamna Stela,de la «Casa Florilor»
Începutul de toamnă abia se face simţit pe străduţa îngustă din comuna Lazu,judeţul Constanţa. Pietrele albe care străjuiesc marginea drumului sunt încinse de soare. Dincolo de şoseaua care taie localitatea,se simte freamătul şi mirosul de alge al mării.
Da,miroase,încă,a vacanţă. În şirul de curţi pline de flori,se află una cu o destinaţie şi denumire aparte. Doamna Stela coordonează şi administrează cele două case şi containerul locuibil achiziţionat ulterior. Din fericire este ajutată de alte trei femei inimoase.
Doamna Stela,soţul ei,Ion,şi două dintre femeile adăpostite la Casa Florilor
Un altfel de cămin...
Ansamblul de locuinţe mărginite de arbuşti şi trandafiri se numeşte „Casa Florilor“,dar titulatura completă este „Complexul de locuinţe protejate Baylor“,unde locuiesc opt persoane infectate cu HIV.
Doamna Stela ne prezintă „casa“:patru dormitoare,o cameră de zi,o bucătărie şi trei băi. „Containerul a fost achiziţionat pentru cazuri de urgenţă,când complexul este plin. Uneori,adăpostind aici şi 16 persoane“,adaugă ea.
...şi altfel de locatari
Este ora prânzului şi cei mai mulţi dintre locatari sunt la lucru,la Constanţa,în afară de două adolescente şi o tânără care,fiindcă lucrează în schimbul de noapte,abia s-a trezit şi face primii paşi pe verandă. Fiecare dintre cei care sunt adăpostiţi aici are o poveste:cele două adolescente cu handicap psihic au fost abandonate de familiile lor în copilărie.
Pe una dintre ele,bunica a măritat-o ca să scape de ea,după ce a beneficiat de ajutorul primit de la stat. Un băiat schizofrenic îşi pune zilnic viaţa în pericol:oamenii profită de deficienţa lui şi-i fură banii. O tânără însărcinată,alungată de familie,a găsit aici adăpost şi îşi creşte copilul cu multă dăruire. Un cuplu,soţ şi soţie,tineri,la început de drum,încearcă să-şi facă un rost,să caute o cale pentru cei aflaţi în situaţia lor.
«Oaza» celor părăsiţi de toţi
Ce-i leagă pe aceşti oameni? Toţi,mai puţin bebeluşul,sunt infectaţi cu HIV. Au fost aici şi câteva mame cu bebeluşi,în ultimii ani. „Fete singure,alungate de acasă,care voiau să-şi abandoneze copiii“,povesteşte doamna Stela,care a botezat recent un băieţel,născut dintr-o mamă seropozitivă. Iată care e rostul complexului de locuinţe protejate:să dea acestor oameni speranţă,adăpost şi să-i reintegreze în societate.
Uniţi până la final
Locatarii de la „Casa Florilor“ s-au împăcat cu soarta. Îşi iau tratamentul– unii înghit zeci de pastile pe zi – şi merg la serviciu, unde nu se ştie că sunt seropozitivi. Intră în panică doar atunci când se îmbolnăvesc. Iar când unul dintre ei moare,tuturor le trece prin minte,apăsătoare,aceeaşi întrebare:„Oare mie când îmi vine rândul?”.„Seropozitivii se îmbolnăvesc des,pentru că nu pot învinge infecţiile. Nu mor de HIV,ci de boli asociate:TBC,pneumonie,cancere. SIDA este ultima fază a infecţiei“, spune Stela Piciorea.
