Silvia-Floarea Tóth, colecţionara de frumos

1 65978 original jpg jpeg

Cu părul prins cunună, în ie cu râuri albastre, pare una din acele făpturi diafane din basmele româneşti. Aparenţa fragilă ascunde însă tenacitatea şi pasiunea păstrătorului de trecut.

Merită s-o vezi pe Silvia în acţiune:dintr-un morman de ţesături expuse pe tarabă,pune ochii imediat pe piesa „de muzeu“. Am văzut-o descoperind astfel o ie veche din cânepă,cu minunate cusături multicolore. O bună parte din colecţia ei fabuloasă de veştminte populare a strâns-o aşa:căutând pe la târguri,scotocind prin lăzi de zestre,iscodind în dreapta şi-n stânga.

Misterul veştmintelor de altădată

S-a născut la Constanţa,dar a crescut în satul Mocod din Bistriţa-Năsăud. „Când eram copil,aşteptam cu nerăbdare duminica,să mă îmbrace bunica sau mama în costumul meu roşu,ca să mergem la biserică“,îşi aminteşte ea. „Eram fascinată de frumuseţea acelor haine. Îmi amintesc ce cuminte eram,de teamă să nu le stric“. În timp,i-a încolţit în suflet o dorinţă:„Să găsesc,dacă se mai putea,hainele cele vechi,despre care auzisem atâtea poveşti. Era ca un basm,o lume care îmi scăpa printre degete,un mister“.

De la rude

A început să adune costume populare de la cei din jur. „Primele 30 le am de la bunica,mama şi mătuşile mele“,povesteşte Silvia. „Apoi am început să strâng de la vecine,prietene,rude şi cunoştinţe. O prietenă din copilărie mi-a dat tot ce avea în pod,saci întregi cu ţesături,oale de lut,ulcioare.“ De obicei,oamenii locului sunt cei care o cheamă,ca să-i arate ce au mai găsit:  „Sunt amuzaţi de faptul că orice cârpă veche mă entuziasmează. Însă şi lor le place să mă vadă îmbrăcată în lucrurile acestea.“

Cealaltă pasiune,fotografia

Mai târziu,înfuriată de un articol în care autorul spunea că Mocod este „prăfuit şi uitat de lume“,Silvia a creat o pagină de facebook dedicată satului ei,unde publică poze vechi-dar şi imagini noi,realizate de ea. Fotografia este o altă modalitate prin care îşi poate exprima pasiunea pentru autentic. „Încerc să readuc la viaţă lumea de demult,aşa cum mi-o imaginez eu din poveştile auzite de la bunici şi părinţi. Am ales autoportretul,fiindcă e o provocare.“

Sprijinul celor dragi

„Nu e uşor să strângi o colecţie,mai ales când 99% din piese au nevoie de restaurare şi curăţare atentă“,spune Silvia. „Nu aş fi reuşit fără familia mea:soţul meu,mama mea,bunicii şi mătuşa Măriuţa. Bunicul meu,cojocar din vechea breaslă şi modelul meu favorit pentru fotografii,a restaurat toate pieptarele vechi din colecţie şi a cusut câteva noi pentru mine,după modele învăţate în anii ’40. Bunica a croşetat zeci,poate sute de metri de dantele. Prin mâinile mamei au trecut toate cămăşile mele,iar mătuşa Măriuţa a cusut un cojocel pentru mine şi a împletit cei mai frumoşi ciucuri.“

Poveste cu final fericit

O rog să descrie veşmintele tradiţionale din regiune. „Există un grup de sate care se aseamănă la gusturi:Mocod,Zagra,Poienile Zagrii,Mititei,Rebrişoara şi Salva. Colecţia mea se axează pe portul de aici. Nu întâmplător,aceste sate erau,acum mai bine de 70 de ani,arbitrii eleganţei în Ţara Năsăudului. Mărgele,lână fină,mătase,piele,fir metalic,paiete şi panglici,toate erau transformate de femeile şi bărbaţii de aici în haine de o frumuseţe aparte.“ Din păcate,zestrea trudită de femei a fost aruncată pe apă sau dată la schimb pe un lighean. „Satul Mocod,unde,alături de Salva,s-au purtat prima dată clopul cu păun şi pieptarul cu ciucuri,a căzut în uitare. Pare o poveste tristă,dar are un final frumos. Tinerii sunt încântaţi să-şi redescopere rădăcinile – iar acum fiecare familie are cel puţin un costum popular în casă.“

Ştiai că...

... colecţia Silviei numără aproximativ 800 de piese de îmbrăcăminte? Mai cuprinde 1000 de ţesături,ceramică,mobilier. Zestrea e depozitată în câteva încăperi.

... cele mai vechi lucruri de colecţie sunt de pe la 1900?

... întreţinerea hainelor e anevoioasă? Contra moliilor,se folosesc esenţe tari,frunze de nuc,busuioc,dumbravnic. Pieptarele de piele şi de catifea se împachetează în ziar. Iarna,pânzele se fac albe ca zăpada,dacă sunt lăsate să îngheţe peste noapte.