Ştii ce face copilul tău?
Peste 85.000 de copii din întreaga ţară au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, iar 25.000 dintre aceştia au rămas fără niciun părinte lângă ei, potrivit Direcţiei pentru Protecţia Copilului.
Nu puţine sunt situaţiile când rudele sunt cele care trebuie să ţină loc şi de mamă şi de tată. Nimeni nu vorbeşte însă despre greutăţile pe care le întâmpină copiii rămaşi acasă.
Daniela Niţu,44 ani,Râmnicu-Vâlcea
Elena-Cristina,studentă la Facultatea de Psihologie din Capitală,şi Amalia,cursantă a Facultăţii de Statistică şi Previziune Economică,din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti,sunt două tinere care s-au obişnuit până acum cu lipsa mamei,Daniela care lucrează din decembrie 2011 în Italia. Greutăţile vieţii au împins-o pe cea care le-a dat viaţaă să aleagă calea străinătăţii. „Am ales să plec şi să lucrez în Italia pentru a le asigura fetelor mele un trai mai bun. Am vrut să nu ducă lipsă de nimic,să le ofer posibilitatea de a urma o facultate şi de a-şi face un viitor mai bun decât cel pe care l-am avut noi. În România nu aveam posibilitatea să le susţin financiar,“ mărturiseşte Daniela.
Lipsa mamei le-a unit pe cele două surori
Fetele spun că tatăl este cel care a luat locul mamei în această perioadă şi că le ajută foarte mult. Mai mult,de când mama lor a plecat,tinerele s-au apropiat foarte mult una de cealaltă şi au înţeles cât de important este să ai pe cineva lângă tine,mai ales în momentele grele. „Faptul că mama e atât de departe ne-a făcut să înţelegem cât de mult contează să ai pe cineva din familie care să te iubească,să aibă grijă de tine,să îţi ofere sprijin şi să te înţeleagă“,spune Amalia.
Pe lângă faptul că sunt surori,cele două sunt şi cele mai bune prietene. „Împreună împărţim şi bune şi rele,iar eu,fiind mai mare cu patru ani decât Amalia,simt nevoia să o protejez şi să o răsfăţ. Ea îmi spune deseori că,avându-mă alături,trece mai uşor peste lipsa mamei noastre“,subliniază Elena-Cristina.
Daniela discută cu fetele zi de zi
Chiar dacă o despart mai bine de 1500 de km de fetele ei,Daniela încearcă să fie mereu la curent cu ce fac ele. Vorbesc zilnic la telefon şi încearcă să se reîntoarcă în România de 2-3 ori în fiecare an.
Ionela Brebeanu,34 de ani,Telega,judeţul Prahova
Ionela lucrează din martie 2009 la o patiserie din Grecia. Pentru că nu a vrut să-l despartă pe copilul ei,Relu,de familie şi prieteni,a luat decizia ca cel mic să rămână în grija fratelui ei. Dorul de casă şi de copil au convins-o însă să se reîntoarcă în ţară după câteva luni şi să-şi ia băiatul cu ea. Ionela mărturiseşte că acea perioadă a fost foarte dificilă pentru Relu. „Copilul nu s-a putut acomoda cu programul de lucru,cu viaţa în peninsulă. Îl vedeam că suferă fără prieteni şi fără cei dragi lui. De aceea,am revenit în ţară şi am rugat-o pe sora mea să vegheze asupra lui“.
Dorul de mamă,mai presus de distanţă
Cât timp au stat despărţiţi,Ionela s-a preocupat ca băiatul să nu-i simtă lipsa şi a venit în ţară la fiecare trei luni. Când a mai crescut,ea l-a luat din nou cu ea în Grecia. Acum,copilul cunoaşte foarte bine limba greacă şi s-a acomodat repede cu noua sa casă. La fel ca şi multe alte mămici care aleg să-şi caute de muncă în străinătate,Ionela spune că a luat această decizie pentru că în ţară nu reuşea să-şi găsească un loc de muncă bine plătit,care să-i permită să-i ofere copilului ei un trai decent.
Info:În 2013,Parlamentul a adoptat un proiect de lege care prevede ca părinţii care pleacă la muncă în străinătate să notifice autorităţile cu 40 de zile înainte şi să desemneze persoana în grija căreia rămâne copilul.