Toma Caragiu: "Lumea râde de mine şi eu râd de ea!"

Un personaj retras, a cărui personalitate melancolică era în puternic contrast cu umorul pe care reuşea să-l imprime rolurilor.
Toma Caragiu s-a născut înGrecia,într-o familie de aromâni,însă a crescut în Ploieşti. „Am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget“,îi plăcea să glumească.
Simbol al unei generaţii de actori,Toma Caragiu şi-a creat un univers în care nu lăsa pe oricine să intre. Nu-i păsa de ce zice lumea,de ce zic criticii de teatru,de cine şi ce bombănea la adresa lui. S-a amuzat copios atunci când i s-a amintit că lumea ar râde de el şi de rolurile sale. „Mda,ea râde de mine şi eu râd de ea“,a spus el cu un zâmbet în colţul gurii. “C’aşa-i în tenis!“,după cum obişnuia el să afirme.
„Petrecerea continuă!“
Scenetele de Revelion,se pregăteau din vară. În septembrie erau deja gata scrise. Autorii mergeau mai întâi acasă la Caragiu,la Universitate,pentru a citi textele împreună.„Trabuce,tablouri de Piliuţă,poeziile lui Ion Barbu,romanele lui Dostoievski. Un căţel negru superb,de parcă era croşetat de o bunică harnică,îşi vesteşte prezenţa“,scria ziaristul Alecu Popovici exact cu 43 de ani în urmă în revista „Teatrul“,despre universul cald în care trăia marele actor. „Hai,citeşte tu,ca să ştiu cum să NU fac scheciul!“,îl îndemna el în glumă pe Dan Mihăescu,autorul scheciurilor. Apoi,îi dădea textului o forţă satirică uluitoare,numai cu o sprânceană ridicată sau cu un zâmbet al gurii,după cum afirma mai târziu despre el Dan Mihăescu. Şi „petrecerea continua“,mai târziu,în maşină. Nu-i plăcea viteza,iar pe la 40km/h începea să se joace:„De ce am ascuns colectivului că am platfus?“
Citeşte şi:
Frank Sinatra-vocea care a fermecat lumea
Sophia Loren fentează bătrâneţeaâ
Ce nu ştiai despre Pierce Brosnan
A jucat în zeci de filme şi piese de teatru
Nu i-a fost teamă niciodată că „vine altul şi îi ia salatiera şi el rămâne cu salata“. A fost sigur pe talentul său,iar scheciuri memorabile sau filme precum „BD-urile“,„Monstrul“,„ Actorul şi sălbaticii“ sau „Explozia“ din care citează replici chiar şi puştii de 14-15 ani stau drept mărturie a puterii sale actoriceşti. A făcut roluri memorabile în teatru,a ştiut să se strecoare cu uşurinţă în pielea personajelor,oricât de variate ar fi fost,indiferent dacă a jucat roluri în comedii sau drame. Din 1947 şi până în 1976 a jucat în peste 65 de piese de teatru. A murit la 52 de ani,devreme,mult prea devreme pentru câte ar mai fi avut de spus şi de făcut.