«Viaţa mi-a răspuns tuturor întrebărilor»

Anca Parghel i-a fost profesoară, opera îi e „soţ” şi jazzul, „amant”. Ozana Barabancea a avut multe modele, dar niciodată idoli. Ei nu-i plac idolii, la fel cum nu-i place să vorbească despre fericire. De ce?

Când şi cum v-aţi hotărât că vreţi să faceţi muzică?

Nu ştiu dacă m-am hotărât neapărat sau aşa m-a dus viaţa. Cert e că mă priveam în oglindă imitând,şi dansând,şi vorbind ca un personaj.

Eram îmbrăcată în rochiile de seară ale mamei şi purtam pantofii ei cu strasuri,mult mai mari decât mărimea mea de copil de 4  ani.

Şi visam cu ochii deschişi că voi fi pe un loc înalt,o scenă. Iar în faţa mea,o mulţime imensă de oameni cărora le vorbesc,le cânt,eu fiind în centrul atenţiei.Astăzi,pe ce scene vă putem vedea? La Operă…

La Operă,unde cânt în cor de mulţi ani,mă vedeţi în „Aida“,în „Carmen“,în „Nabucco“.

Dar cel mai drag spectacol îmi e cel de la Teatrul Metropolis,unde joc în regia domnului Horaţiu Mălăele.

„Lautrec la bordel“ e un music-hall haios,în care îi puteţi vedea pe George Ivaşcu şi pe Vlad Ivanov.

Sunteţi comparată cu Anca Parghel. Eraţi prietene?

Anca mi-a fost profesoară. Era o femeie veselă şi cu o aură interesantă.

Se împrietenea  repede cu toată lumea,râdea cu  gura până la urechi,iar în meserie,în muzică,era o profesionistă şi chiar mai mult.

Era plină de har,de charismă,de dumnezeire. O plăcere să cânţi cu ea! Oricine se simţea zeu pe scenă,având-o pe Anca la pian.

Am avut multe modele,dar niciodată idoli. Am privit,am furat,am imitat,ca să-mi descopăr propriul stil.

Ce înseamnă pentru dvs. opera? Ce înseamnă jazzul?

Opera e „soţul“ şi jazzul e „amantul“. E doar o comparaţie nevinovată.

Eu sunt necăsătorită,dar cu opera am o relaţie de la 14 ani şi o compar cu o căsătorie fericită!

Toţi suntem datori cu o  moarte,dar eu am fost luată prin surprindere,la nici 14 ani,când s-a dus mama.

Evident,am început să-mi pun tot felul de  întrebări,tot felul de „de ce“-uri,am încercat tot felul de sentimente de vinovăţie.

Cert e că,odată cu copiii mei scumpi şi dragi,mi s-au estompat rănile propriei copilării şi viaţa a căpătat un sens mult mai complex.

Viaţa mi-a răspuns tuturor întrebărilor. Acum mi-a mai rămas doar să mă bucur de ea şi să-i bucur şi pe cei din jur.

Da,talent au cu carul. Mai greu e cu studiul.

Or,fără muncă,talentul e ca mărgăritarul aruncat în mocirlă. Asta e bine să discearnă singuri.

Un prieten mi-a spus cândva că,dacă vrei să trăieşti bine,ideal e să trăieşti ascuns. Şi-l aprob.

Îmi place să păstrez sub tăcere intimitatea fericirii. Fericirea altora indignează şi eu cred în deochi. (Zâmbeşte.)

Şi încă ceva:mai am o viaţă lungă de momente şi mai fericite decât cele de până acum!

Spun DA. E bine să fii slab sau bine proporţionat. Ce  e mult strică. Am slăbit 23 kg şi încă mai vreau să slăbesc.

1. Fotografia.

2. Călătoriile.

3. Astrologia.