Viorica Huminic: «Este o minune că fiul meu e sănătos!»
Mi-am dorit un băieţel sănătos din prima clipă în care am aflat că sunt însărcinată. Dar Dumnezeu a vrut să mă pună la încercare, chiar din prima zi în care Darius-Ştefan al meu a venit pe lume.
La 36 de săptămâni,medicul a decis că trebuie să nasc,deşi bebeluşul meu avea doar 2,400 kg. Imediat după naştere,n-a putut respira singur şi a fost conectat la aparate.
N-am să uit niciodată momentul în care medicul anestezist m-a trezit şi mi-a spus că am un băieţel,dar că are nevoie de îngrijiri speciale. Am zăcut efectiv în pat. Nu simţeam decât durere pentru copilul meu.
Prima întâlnire cu el a fost şi mai greu de suportat. Era conectat la o mulţime de aparate. Avea câte două perfuzii la fiecare mânuţă şi picioruş,era intubat şi-i puteam număra oasele. Zece zile nu l-am putut lua în braţe.
Mi s-a părut o veşnicie. Apoi,am mai stat două săptămâni în spital. Eu,într-un salon,el,la terapie intensivă. Când medicii mi-au spus că este posibil să fi suferit leziuni cerebrale,parcă a căzut lumea pe mine.
N-am putut decât să mă rog la Dumnezeu ca totul să fie bine. Acum,la aproape un an şi şapte luni,încerc să uit prin ce-am trecut. Ştefănuţ este un băieţel energic,isteţ şi n-are întârzieri de dezvoltare. Este un copil normal şi tare năstruşnic.
