Vivien Leigh era să moară în timpul filmărilor de la „Pe aripile vântului”
În timpul producției celui mai mare proiect al ei și, de fapt, al cinematografiei mondiale, actrița principală din „Pe aripile vântului” era să-și piardă viața. Ce s-a întâmplat?
Câștigătoarea premiului Oscar a avut probleme încă din copilărie, după cum ne informează biograful lui Vivien Leigh, Alan Strachan, și autorul cărții „Dark Star: A Vivien Leigh Biography”. Viața tumultoasă pe care vedeta de la Hollywood a dus-o avea de-a face cu mariajul ei cu actorul Laurence Olivier, dar și cu problemele mentale pe care le avea.
Vivien suferea de tulburare bipolară, lucru prea puțin știut la acea vreme și netratat corespunzător, și mai era și dependentă de sedative, ceea ce nu făcea decât să-i accentueze comportamentul maniacal de pe platoul de filmare al mega-producției „Pe aripile vântului”, din 1939.
Tulburarea bipolară există încă din Grecia Antică, însă, în timpul Marii Crize economice, nu constituia o prioritate pentru nimeni. Biograful Alan Strachan susține că simptome ale tulburării bipolare la Leigh erau depistate încă de pe vremea școlii, de către colegii ei de clasă.
„La școală, colegii lui Vivien sesizau cum ea se retrăgea destul de mult în ea însăși, după care etala un comportament istetic pentru perioade scurte de timp. Apoi, era din nou ea însăși, adică destul de echilibrată și veselă”, a declarat Strachan pentru Fox News.
Cum era de așteptat, starea sănătății superbei actrițe de la Hollywood s-a înrăutățit de-a lungrul timpului. Vivien refuza să meargă la un psihiatru, iar acest lucru nu i-a făcut decât rău. „Vivien se temea de ce vor scrie ziarele despre ea că frecventează un psihiatru. Era îngrozită ca nu cumva diagnosticul ei să apară în presă”, a continuat biograful ei.
Pe lângă tulburarea bipolară, Vivien Leigh mai suferea și din cauza altor crunte încercări – mai multe sarcini pierdute. Primul avort spontan a avut loc în 1944, la patru ani de la nunta cu Laurence Olivier. Tot atunci ea a făcut tuberculoză și singurul „leac” pe care-l agrea în momentele ei cele mai proaste era consumul de alcool. Următorul copil pierdut s-a petrecut în 1953, când simptomele tulburării bipolare se înrăutățiseră vizibil.
În 1954, Leight era la pământ atât profesional, cât și personal. „Se adâncise în cea mai mare criză a ei de până atunci”. Ajunsese să facă și terapie cu șocuri pentru a se redresa măcar puțin din punct de vedere psihic.
În ceea ce privește filmările la „Pe aripile vântului”, din 1939, Vivien Leigh era să moară atunci din cauza unei supradoze de sedative. A avut noroc și-a scăpat atunci, însă, după cum am observat, viața ei în anii care au urmat n-a fost deloc ușoară.
