Ce provoacă bizarul sindrom Münchhausen şi cum poate fi tratat?
Numele baronului neamţ Karl Friedrich von Münchhausen, faimos pentru aventurile sale presărate cu exagerări şi minciuni, a inspirat denumirea unei tulburări mentale rare în care o persoană îşi falsifică boala. Aceasta poate minţi cu privire la simptome, se poate face să pară bolnavă sau să se simtă rău în mod intenţionat. Acest tip de tulburare mintală este cel mai adesea observată la adulţii tineri şi este considerat un tip de autovătămare.
Aşa-numitul bolnav închipuit sau cu sindrom Munchausen poate fi foarte convingător, ceea ce poate duce în eroare medicii care ajung să ofere un tratament inutil. Nu pretinde că este bolnav din motive personale, cum ar fi să obţină anumite medicamente pe bază de reţetă. În schimb, se comportă astfel din motive psihologice complexe, inclusiv din dorinţa de a obţine atenţie şi simpatie. Adesea persoanele cu sindrom Munchausen au suferit traume din copilărie.
Cum se manifestă mai exact sindromul Munchausen
O persoană cu sindrom Munchausen câştigă o satisfacţie intensă din atenţia pe care o primeşte când se află în rolul de bolnav. Semnele acestui sindrom sunt adesea un istoric medical care include multe teste, proceduri medicale şi operaţii, semne de boală fără o legătură aparentă, lipsa unor rezultate concludente în urma investigaţiilor, ivirea unor simptome noi după ce toate testele se dovedesc negative. Un bolnav de sindrom Munchausen arecunoştinţe medicale despre multe boli diferite, vizitează frecvent tot felul de medici, se prezintă adesea chiar şi la camera de gardă a unor spitale. prezentare frecventă la secţiile de urgenţă, de obicei la diferite spitale.
Şi sindromul Munchausen poate da complicaţii
Poate convinge medicii în multe feluri şi poate merge foarte departe. Exagerează simptomele, se otrăvesc voit, contaminează intenţionat o probă de urină cu zahăr sau sânge, nu urmează tratamentul prescris şi ignoră afecţiunile reale până când devin grave.
Şi în cazul sindromului Munchausen pot apărea complicaţii ca efecte secundare ale medicamentelor, inclusiv supradozajul, ale procedurile medicale sau intervenţiile chirurgicale.
Cine riscă să dezvolte acest sindrom?
Unele persoane pot avea un risc mai mare de a suferi de sindrom Munchausen. Este vorba despre cele care au avut boli cronice în timpul copilăriei şi au primit multă atenţie din cauza bolii, dar şi cele care au o stimă de sine redusă, probleme de identitate, de cuplu, de a distinge realitatea de fantezie. La risc sunt şi cei care au deja probleme mentale, ca depresia, halucinaţiile sau tulburarea de stres post-traumatic.
Diagnosticarea şi tratarea sunt dificile pentru medici
Din cauză că trebuie excluse bolile fizice, sindromul Munchausen este greu de depistat. Bolnavul tinde să solicite ajutor de la diverşi furnizori doctori pentru a evita să fie diagnosticat corect. Un medic iscusit va observa că simptomele lui nu au sens în comparaţie cu rezultatele testului şi i se va părea ciudat că este dornic să sufere proceduri şi operaţii medicale invazive. Mai mult, va vedea că nu răspunde la tratamente într-un mod previzibil.
Odată stabilit diagnosticul corect, tratamentul vizează mai degrabă gestionarea bolii decât vindecarea. Recuperarea tinde să fie lentă sau inexistentă. Opţiunile de tratament pot include medicamente pentru tratarea bolilor de sănătate mintală asociate, ca depresia sau anxietatea. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la schimbarea convingerilor bolnavului. Cu toate acestea, unele persoane cu sindrom Munchausen refuză categoric ajutorul psihiatric.
FOTO: Shutterstock
