De ce imităm ce fac cei din jur şi cum ne poate aduce acest lucru succesul sau eşecul
Ceea ce facem, de multe ori, este, de fapt, o imitare inconştientă a acţiunilor celor din jur. Fie că le imităm comportamentele (folosing aceleaşi expresii, gesturi, ticuri ale celor apropiaţi, acasă sau la serviciu), fie că vorbim de empatie (preluăm starea celor din jur, fie tristeţe, fie bucurie), pentru aceste lucruri sunt responsabili neuronii-oglindă.
Neuronii-oglindă, a căror existenţă la nivelul cortexului cerebral a fost descoperită în anul 1996 de Giacomo Rizzolatti împreună cu echipa sa din Parma, Italia, sunt cei direct responsabili pentru evoluţia noastră. Aceştia ne-au permis, de-a lungul mileniilor, să învăţăm rapid prin imitare, să absorbim fără efort informaţia în subconştient, pentru ca, mai apoi, să o proiectăm şi răspândim din nou în lume prin propriile noastre acţiuni, mod de gândire şi abilităţi dobândite.
Aşa se explică evoluţia speciei umane acum 75.000 de ani, când a avut loc o raspândire rapidă a unui numar de abilităţi unice cum ar fi folosirea uneltelor, folosirea focului, folosirea adăposturilor şi apariţia limbajului.
De aceea, nu trebuie să fie deloc surprinzător atunci când copiii mici, al căror univers se rezumă la casă şi părinţi, devin copii fidele ale acestora. La fel de justificat este şi faptul că, trăind sau lucrând în preajma unei persoane de succes, vei adopta, prin imitaţie, comportamentul acesteia. Nu degeba există expresia: Succesul atrage succes. Însă există şi reversul medaliei, atunci când alegem să ne înconjurăm de persoane nocive.
Scopul neuronilor-oglindă este să fie implicaţi în acţiuni precum imitaţia şi emularea. Pentru a imita acţiuni complexe, este necesar ca propriul nostru creier să adopte punctul de vedere al celeilalte persoane. Imitarea abilităţilor complexe este, practic, fundamentul evoluţiei civilizaţiei umane.
Psihologul Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că suntem suma celor 5 (sau mai multe) persoane de care ne înconjurăm în mod obişnuit. În realitate pot fi mai mulţi sau mai puţini de 5, însă existenţa neuronilor-oglindă confirmă într-adevăr faptul că aceste persoane ajung în timp să ne definească.
“O vorbă din bătrâni evidenţiază un aspect asemănător: spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti! Desigur, întrebarea care se naşte este: ”cine pe cine influenţează/învaţă?” Răspunsul este cât se poate de simplu: suntem mai uşor influenţaţi de cantitate, de existenţa a mai multor oameni de o anumită tipologie şi de o anumită frecvenţă de repetare a comportamentelor, deciziilor, motivaţiilor, strategiilor, obiceiurilor.
Ceea ce apare mai mult sau mai des cantitativ, reprezintă factorul care va produce schimbarea/influenţa. În concluzie, ne putem ajuta de existenţa acestui tip de neuroni pentru a învăţa să ne atingem mai uşor obiectivele de orice tip ar fie ele. Putem învăţa să ne atragem prosperitatea, abundenţa în viaţa noastră, atât pe plan profesional şi financiar, cât şi relaţional, al sănătăţii, al existenţei unui timp liber de calitate, al unei stări de împlinire interioară etc”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
FOTO Shutterstock
