Semnele acestea îţi arată că suferi de claustrofobie. De ce apare fobia
Claustrofobia este teama patologică de spaţii închise. Ca orice fobie, severitatea acestei afecţiuni poate varia în manifestări de la o persoană la alta.
Claustrofobia este definită ca o tulburare anxioasă şi determină frecvent atacuri de panică, fiind rezultatul unor numeroşi stimuli – lifturile, camerele fără ferestre sau chiar hainele strânse pe gât.
Potrivit studiilor, 7% din populaţia globului suferă de această tulburare, însă prea puţine persoane afectate primesc un tratament adecvat.
Cauzele care duc la dezvoltarea claustrofobiei nu sunt cunoscute în totalitate, iar unii specialişti susţin că această afecţiune ar fi rezultatul unei traume suferite în copilărie, când persoana în cauză a fost pusă în situaţia unui pericol iminent, cum ar fi moartea în spaţii mici. De obicei, această tulburare se dezvoltă în timpul copilăriei sau al adolescenţei.
Alte studii susţin că o altă cauză a declanşării claustrofobiei ar fi legată de dimensiunea amigdalei, o parte a creierului care controlează modul în care corpul reacţionează la frică.
Fii atentă la aceste simptome fizice şi psihice!
Persoanele care suferă de claustrofobie pot manifesta o serie de simptome, atât fizice cât şi fizice, în funcţie de severitatea tulburării. Printre simptomele fizice se numără stările de anxietate, panică, bufeuri, tremurături, frisoane, dificultăţi de respiraţie, dureri în piept, dureri de cap, ameţeli, senzaţie de leşin, amorţeală sau furnicături, confuzie, uscăciunea gurii etc.
În ceea ce priveşte simptomele psihice, persoanele cu claustrofobie severă pot manifesta o teamă de a-şi pierde controlul, groază, teama de a leşina sau sentimentul că spaţiul se îngustează tot mai mult.
Ce să ştii despre atacuri anxioase
De obicei, atacurile anxioase ale unei persoane ce suferă de claustrofobie se caracterizeză prin presiune asupra toracelui, ceea ce face ca respiraţia să fie dificilă şi să se teamă de faptul că se va sufocă sau va leşină. Reacţia bolnavului se caracterizează prin senzaţie de ameţeală, sentimentul de cădere, senzaţia de a fi „absorbit" în afară, precum şi senzaţia de irealitate.
Deşi unii claustrofobici îşi pierd uneori autocontrolul, extrem de rar se întâmplă ca ei să se sufoce sau să leşine cu adevărat. Este foarte important de menţionat că în afară situaţiilor respective, claustrobicii se comportă normal.
Cele mai mulţi oameni care suferǎ de claustrofobie sunt pe deplin conştienţi de faptul cǎ suferǎ de acestǎ fobie, iar ȋn lipsa unui diagnostic evitǎ spaţiile ȋnchise sau situaţiile care le pot produce un atac de panicǎ. Cu toate acestea, claustrofobia poate fi tratată cu succes chiar dacă se manifestă încă din copilărie, prin aplicarea unui tratament diferenţiat la psiholog sau psihiatru.
@shutterstock
