Rugăciune la necazuri. Cuvintele care te ajută când eşti în nevoie

Rugăciunea nu trebuie rostită numai la vreme de necaz, ci permanent, ne sfătuiesc în scrierile lor Sfinţii Părinţi. Un credincios stăruieşte în rugăciune, nu doar în rugăciune la necazuri.

Pentru acest lucru,el are nevoie de răbdare,o calitate morală pe care o dobândeşte treptat şi pe care trebuie s-o păstreze mereu. Pildă ne sunt cuvintele Părintelui Arhimandrit Cleopa:„Răbdare,răbdare,răbdare. Şi când ţi se va părea că ai găsit-o,o iei de la capăt:răbdare,răbdare,răbdare. Şi nu până la prăşit,ci până la sfârşit!”. De asemenea,Părintele Arsenie Boca spunea că rugăciunea este „un leac vindecător de orice rană,care opreşte orice lacrimă şi linişteşte orice durere. Numai prin rugăciune,nemulţumirile se potolesc,îngrijorările dispar,neliniştea şi nerăbdarea încetează,iar credinţa sporeşte”.

Cum trebuie rostită?

Ştim cu toţii că grijile şi timpul din ce în ce mai puţin ne pot abate gândul de la rugăciune. De aceea,trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne întărească în credinţă şi să ne îndrepte mintea spre rugăciune. Fie că o rosteşti cu voce tare sau că o spui în gând,rugăciunea prinde sens când este „trăită“,nu când este o recitare automată a unui text în care nu ne-am angajat întreaga fiinţă. Iar dacă nu întotdeauna primim răspunsul aşteptat la rugăciunile noastre,găsim în lipsa de trăire răspunsul. Angajarea la cele sfinte mai ţine şi de cât de vrednici suntem să primim ceea ce ne dorim.

Cu toate acestea,nu trebuie să ne îngrijorăm! Duhovnicii spun că uneori suntem lăsaţi să stăruim în rugăciune la necazuri pentru a preţui darul pe care-l vom primi.

Rugăciune la necazuri - Roagă-te pentru sănătate

Duhovnicii povăţuiesc că aceia care se simt mai ataşaţi de lucrurile materiale nu pot fi aproape de Dumnezeu. Abia după ce apare suferinţa fizică sau sufletească,aceştia încep să se gândească şi să se roage la Bunul Dumnezeu. De aceea,este greşit să ne rugăm pentru bani,plăceri şi ambiţii şi să uităm de scopul existenţei noastre pe pământ:mântuirea sufletului.

Părintele Cleopa spunea:„Omul se poate mântui şi în lume,şi în mănăstire,şi la oraş,şi la sat,şi în pădure,dacă are credinţă dreaptă în Dumnezeu,fapte bune şi smerenie,adică omul să nu cugete că are ceva al său,ci că tot ce are în viaţă este de la Dumnezeu. Cine are aceste trei lucruri se mântuieşte oriunde ar fi pe faţa Pământului.”

Îngrijeşte-ţi sufletul!

Pentru ca o rugăciune la necazuri să-ţi fie ascultată,trebuie să te rogi mai mult pentru sufletul tău şi pentru sănătatea şi liniştea apropiaţilor tăi. Numai stăruind în credinţă şi rugăciune,sufletul se curăţă de tot ce nu-l lasă să se înalţe spre adevăratele valori. „Ferice de cei ce-şi descoperă spiritul“,spunea Părintele Arsenie Boca.

„Cei ce se îngrijesc de suflet prin rugăciune primesc consolare şi nu pier odată cu trupul lor,ci mai mult,vor reveni la starea iniţială de fericire care a fost încredinţată înainte de săvârşirea păcatului strămoşesc.“

Rugăciune la necazuri

„Nori apăsători se adună deasupra mea,Doamne,şi ameninţarea furtunii mă înspăimântă. Deşi sunt în suferinţă,nu mă plâng împotriva Ta,Dumnezeule,pentru că Tu eşti sprijinul meu şi stânca unde îmi caut scăparea. Tu Doamne cunoşti necazurile mele şi ai grijă de mine neîncetat. Cu toată suferinţa mea,ştiu că mă iubeşti,şi asta îmi dă tărie. Cu speranţa în ajutorul şi bunătatea Ta,nu mă voi lăsa răpusă,ci mă voi lupta cu curaj şi voi fi scăpată. Tu eşti Cel ce cârmuieşte lumea şi vieţile oamenilor;îndreaptă corabia vieţii mele,care acum este clătinată de valuri furioase,spre ape liniştite. Degeaba mă zbat singur împotriva furtunii,că fără Tine nu pot face nimic. Către Tine mă îndrept şi mă rog:vino în ajutorul meu,aşa cum l-ai salvat pe Petru,care venea spre Tine pe apă. Întinde-ţi bratul spre mine,cum l-ai întins spre el,Dumnezeule milostiv,şi salvează-mă degrabă. Amin.”

O rugăciune la necazuri îţi tămăduieşte sufletul,îl hrăneşte şi-l înalţă spre cer. În câteva cuvinte,este cea mai simplă şi directă formă de a cere ajutor şi de a-ţi arăta credinţa în Dumnezeu.