Paula Seling: „Mă simt ca la 20 de ani. Este incredibil câtă energie pot să am“
O energie care vine din sufletul său frumos şi din pasiunea de-a experimenta genuri şi tărâmuri artistice noi, care, mai nou, a prins ecouri basarabene.
Când vine Crăciunul, vin şi colindele ei, cu sunetul Maramureşului ei iubit, dar şi cu toate nuanţele inconfundabilei sale voci. Şi tot când vine Crăciunul şi toată casa este inundată de arome şi de lumini festive, Paula Seling se pregăteşte de o dublă sărbătoare: cea a Naşterii Domnului şi cea a propriei sale zile de naştere. „Simt că Universul a vrut să-mi dea o sarcină uriaşă şi că sunt, cumva, potrivită pentru a o împlini“, ne spune ea cu puţin înainte de-a împlini, chiar pe 25 decembrie, 43 de ani, o vârstă pe care nu o arată defel. Secretul ei? Stilul de viaţă alert, bucuria de-a face muzică, alimentaţia vegană şi dragostea soţului ei, Radu Bucura.
Tocmai te-ai întors de la Washington, unde ai fost invitată să cânţi la o gală diplomatică (Gala Alianţa, ce sărbătoreşte relaţiile româno-americane). Cum a fost să rupi puţin ritmul de acasă şi să fii într-o asemenea ambianţă selectă?
M-am bucurat să fiu, pentru a doua oară, invitată într-un context atât de important pentru menţinerea relaţiilor diplomatice şi economice între România şi SUA. Chiar dacă programul încărcat de evenimente din această perioadă ne-a făcut să petrecem doar câteva zile în SUA, consider că prezenţa noastră la Gala Alianţa a fost un succes şi m-am bucurat să văd că românii din sală şi-au dat mână cu mână cu americanii, care au descoperit şi gustat hora noastră românească. Am cântat cu toată inima, le-am arătat „Valsul“ maestrului Eugen Doga, intrat în Patrimoniul UNESCO drept unul din cele mai frumoase valsuri ale secolului trecut, le-am cântat „americăneşte“ într-un stil caracteristic şi am încheiat cu cântece cu parfum tradiţional românesc, pentru a-i lăsa să guste din frumosul moştenirii noastre culturale.
Cum e America la ora asta, ca restricţii, ca atmosferă de dinainte de Sărbători?
SUA sunt foarte conştiincioase în lupta cu pandemia. Rareori am întâlnit oameni care să nu respecte regulile. Totul pare sub control şi relaxat, în acelaşi timp. Au loc evenimente, iar lumea caută să-şi trăiască viaţa, chiar dacă puţin diferit faţă de cum o făcea înainte. Şi, pentru că a început decorarea magazinelor şi a străzilor pentru Crăciun, ai sentimentul că totul freamătă a sărbătoare. Există aglomeraţie, există zgomot şi poate prea multă agitaţie, dar se simte o bucurie caracteristică acestei perioade.
Dacă ai avea de ales anul acesta, ce ai prefera între un Crăciun petrecut în stil american şi unul în dulcele stil românesc, la sat?
Întotdeauna dulcele stil românesc, la sat. Crăciunul acasă nu se compară cu nimic altceva, înseamnă retrăirea miresmelor copilăriei, reîntoarcere în timp şi bucuria revederii celor dragi, sub steaua naşterii Mântuitorului.
Priveşti ca pe un dar faptul că eşti născută chiar pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun?
Bineînţeles! Este un dar uriaş pe care mi l-a făcut Dumnezeu. Simt că universul a vrut să-mi dea o sarcină uriaşă şi că eu sunt, cumva, potrivită pentru a o împlini.
A schimbat în vreun fel pandemia Sărbătorile, în familia ta?
Da... În anul 2020 nu am fost acasă de Paşte, am stat cuminţi la Bucureşti, aşa cum se cerea. A fost greu, solicitant, copleşitor, dezarmant, cu întrebări şi disperări, dar s-a ajuns într-un punct de echilibru. Acum privesc cu încredere, din nou.
De ani buni, de când ai tot lansat colinde, te percepem şi ca pe un artist al iernii. Este anotimpul tău preferat?
Toate sunt. Nu am un singur anotimp preferat. Primăvara cu mirosurile ei de viaţă, în mai, când totul renaşte şi ciripeşte, dimineţile cântătoare de vară, când toate vieţuitoarele freamătă a răsărit şi a planuri, pădurea în nuanţe de toamnă, cu miros de fum şi mustul cu castane, şi iarna maiestuoasă, senină, plină, impunătoare ca o doamnă, cu sărbătorile şi magia ei. Fiecare lucru e frumos şi fiecare clipă e cea preferată.
Tocmai ai lansat piesa „Alesul meu“, poate una dintre cele mai frumoase dintre cele recent scoase. E cu dedicaţie pentru soţul tău, Radu?
În primul rând, noi nu prea ne expunem, şi în al doilea rând, nu ne prea plac declaraţiile siropoase. (râde) Piesa „Alesul meu“ se bucură de geniul lui Dinu Olăraşu în scrierea versurilor. El a fost cel care a imaginat povestea aceasta frumoasă, cumva departe de varianta în rusă sau cea în engleză, ce au un deznodământ mai puţin luminos. Desigur, având în vedere că povestea pare neîmplinită, e posibil ca Dinu să fi găsit nişte surse de inspiraţie din anturajul său. Eu am intrat în personaj şi am încercat să îl interpretez cât pot eu de bine. Iar dacă gândul vă duce la soţul meu înseamnă că am reuşit.
Tu şi Radu formaţi unul dintre cele mai frumoase, dar şi discrete cupluri. Crezi că aţi fost predestinaţi?
Toate lucrurile pe lume se întâmplă cu un scop. Cu siguranţă că, undeva, acolo Sus, cineva a trasat liniile schiţei întâlnirii noastre. De altfel, toate lucrurile din tinereţea noastră au dus spre asta.
Pentru tine, perioada pandemică pare să fi trecut mai blând decât pentru alţi artişti. Ai scos piese pe muzica lui Eugen Doga, ai filmat videoclipuri la Chişinău, cânţi şi în limba rusă, se simte şi o schimbare de stil…
Mă simt inspirată. Simt ca o datorie să fac tot ce pot, cu ce am, pentru a nu irosi darul meu. Am sentimentul că am petrecut suficient timp, până acum, lucrând doar la mine. E timpul să explorez noi teritorii pentru deliciul publicului şi, din datorie pentru muzica pe care o pot face, mereu păstrând firul decenţei, al calităţii şi al respectului pentru complexitatea muzicii. Am apelat, totodată, la o nouă echipă din Republica Moldova, care se ocupă de ceva timp de producţiile mele, şi asta se simte. Întotdeauna am admirat muzicienii din Republica Moldova, care au ramuri ale şcolii ruse.
Tot acum, te-am descoperit ca vlogger. Intuiai că reţetele tale vegane vor avea atâta succes pe YouTube?
Nu.
Chiar nu. Intenţia noastră a fost sa arătăm lumii că a fi vegan nu este nici scump, nici lipsit de gust. Şi ne-am trezit cu multe, multe vizualizări şi mesaje.
Ce te-a determinat să devii vegetariană?
Chiar vegană, adică am scos din alimentaţie orice produs de origine animală, inclusiv peştele şi fructele de mare. Prima oară am renunţat la carne în urma vizionării documentarului „Generaţia Fast Food“, unde am văzut cum industria alimentară tratează animalele. E oribil. Am decis să nu mai particip la aşa ceva. Apoi, în urmă cu patru ani, am citit nişte materiale despre nutriţie, am vizionat câteva documentare şi am înţeles beneficiile vieţii vegane. Apoi totul a culminat cu explicaţiile domnului Dr. Liviu Deacu despre nutriţie şi cum e bine să ne hrănim. Mă simt în echilibru acum.
Crezi că stilul de viaţă vegetarian te ajută să ţii frumuseţea şi timpul în loc?
Sincer, cam... da.
Mă simt ca la 20 de ani. Alerg aproape zilnic, fac sport şi nu obosesc. Muncesc enorm, traversez continente, am nopţi nedormite şi tot OK sunt. Este incredibil câtă energie pot să am.
Cum arată meniul tău de Sărbători?
Exact ca al oricărui roman, doar că există variante vegane ale tuturor preparatelor specifice Crăciunului: sarmale cu soia şi ciuperci, răcituri întărite cu Agar Agar, cu ciuperci sau seitan, chiftele de ciuperci cu soia, salată după reţeta „beof“, fără carne şi cu maioneză vegetală. E foarte uşor. Mai ales că... eu mănânc foarte puţin.
Foto: Radu Bucura
Citeşte interviul integral în ediţia cu nr. 25 a revistei „Click! pentru femei‟, pe care o găseşti la toate punctele de distribuţie a presei.