Pere-Lachaise, cimitirul apărut după o criză a locurilor de veci şi refuzat de parizieni. Ce „ritualuri“ ciudate au loc la unele morminte
Cimitirele nu mai sunt de mult doar acele locuri triste vizitate de rudele celor dispăruţi sau de cei care trec printr-o perioadă depresivă. Sigur, unele pot fi triste şi neîngrijite, dar există şi cimitire care sunt practic o combinaţie de galerie de artă, muzeu şi parc. Iar Pere-Lachaise este cel mai uimitor dintre toate.
După cum menţionează Encyclopedia Britannica, cimitirul parizian este, probabil, cel mai vizitat din lume. Iar asta într-o metropoloă precum Parisul, unde atracţiile turistice sunt la fiecare pas. Pentru unii este chiar un loc de pelerinaj, unde pot aduce un omagiu idolilor lor, fie că vorbim despre staruri rock sau scriitori.
Père-Lachaise este situat în arondismentul 20 şi reuneşte mormintele unor personalităţi din diverse domenii: George Enescu, Elvira Popescu, Martha Bibescu, Jim Morrison (solistul trupei The Doors), Edith Piaf, Moliere, Oscar Wilde, Frederic Chopin, Marcel Proust, Honore de Balzac, Maria Callas, pictorul Amedeo Modigliani. Acest cimitir este recunoscut drept monument istoric din 24 iunie 1993.
În 1780, în Paris a fost pusă în aplicare o lege care interzicea cimitirele în oraş, ceea ce a declanşat o criză a locurilor de înmormântare. Napoleon Bonaparte, pe vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetăţean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie".
Astfel, la începutul secolului al XIX-lea au fost create mai multe cimitire noi, în afara limitelor oraşului. Proiectarea cimitirului de Est (Pere-Lachaise) a fost încredinţată arhitectului Theodore Brongniart în 1803. Dacă până atunci cimitirele erau doar nişte locuri înghesuite, cu morminte mici şi aliniate, acesta a avut o cu totul altă viziune şi a proiectat cimitirul sub forma unei grădini imense amenajate în stil englezesc, cu numeroase alei, copaci şi plante.
În data de 21 mai 1804 cimitirul a fost deschis oficial cu înmormântarea unei fetiţe de cinci ani, Adélaïde Paillard de Villeneuve. Dar cimitirul nu corespundea dorinţelor parizienilor, care au fost reticenţi să fie înmormântaţi într-o zonă înaltă (era situate pe un deal), din afara Parisului, într-un cartier sărac.
În 1804 cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 şi 833 în 1812. În 1817, primarul Parisului a dispus transferul rămăşiţelor lui Molière şi La Fontaine. A fost de-ajuns pentru a schimba percepţia oamenilor, iar în 1830, numărul mormintelor ajungea la 33 000.
Când Pere Lachaise a fost conceput, planul era ca toate pietrele funerare să arate la fel, deoarece aceasta se întâmpla la scurt timp după Revoluţia Franceză şi cu toţii cunoaştem sloganul acestei revoluţii: „Libertate, egalitate, fraternitate!“. Dar ideea a fost respinsă aproape imediat, iar acest lucru a dus la un amestec frumos de stiluri, chiar dacă unele monumente sunt considerate ciudate.
Mormintele unor oameni celebri sunt asaltate anual de fani care, uneori, îndepliesc nişte ritualuri ciudate. Vizitatorii mormântului lui Jim Morrison par să creadă că trebuie să lase în urmă tot ce i-a plăcut artistului: de la sticle de bere la prezervative şi lenjerie intimă, plus multe desene graffiti, care trebuie curăţate anual.
În urmă cu câteva decenii vizitatorii au început să acopere cu urme de buze cu ruj piatra funerară de la mormântul scriitorului Oscar Wilde. Atât de mult şi de des, încât au fost necesare curăţări repetate şi piatra a început să fie deteriorată. În cele din urmă, a fost adăugat un ecran protector pentru a opri distrugerea monumentului.
De departe cel mai ciudat ritual are loc la mormântul unei persoane mult mai puţin cunoscute, jurnalistul Victor Noir, ucis într-un duel, în 1870. O statuie de bronz care îl întruchipează este aşezată pe mormânt. Astăzi, dintr-un motiv necunoscut, vizitatorii ating partea dintre picioarele statuii, făcând-o mult mai strălucitoare decât restul corpului său (foto 6 galerie).
FOTO Shutterstock, Profimedia
