Născut la Paris, din părinţii Carol al V-lea al Franţei şi Ioana de Bourbon, Carol al VI-lea a fost încoronat regele la vârsta de numai 11 ani, adică în 1380, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în Catedrala de la Reims. Acesta a rămas în istorie nu numai din cauza domniei sale îndelungate şi defectuoase – care a dus la ocuparea celei mai mari părţi a ţării de către puteri străine – ci mai ales din cauza problemelor psihice pe care le avea.  


Cunoscut ca Charles le Fou (n.r. “Carol cel Nebun”), regele suferea de schizofrenie paranoidă, o tulburare psihică moştenită de la mama lui, care, de asemenea, suferise astfel de crize prin 1373. Doar că, în cazul lui, nebunia se manifesta diferit – el era de părere că era făcut din sticlă şi că se putea spargere la atingere.


Cum trăia cu această paranoia?


Destul de greu. Se pare că-i trebuiau ore întregi pentru a se deplasa de colo, colo şi, mai mult, ordonase haine speciale pentru a-l proteja. Ţinuta lui avea întotdeauna cusute nişte bare metalice, ca să împiedice un eventual dezastru în cazul unei căderi. Altă măsură de protecţie era să-şi înfăşoare trupul în pături, pentru a nu-şi crăpa posteriorul atunci când se aşeza pe tron sau la masă.


Totuşi, cu toate că se temea să nu se spargă la atingere, Regele francez a reuşit să aibă moştenitori. Chiar 13 la număr – 12 copii legitimi şi o fiică din flori.

Foto - Shutterstock