Crina Linţă – Când creativitatea nu are limite!

Crina Linţă este una dintre acele femei care se remarcă prin curaj. Curajul de a o lua de la capăt profesional şi de a a-şi urma visul, fiind în acelaşi timp mamă şi soţie devotată.  A urmat cursurile UNATC după vârsta de 40 de ani şi, alături de soţul său, a înfiinţat Teatrul Arte Dell''Anima, un proiect ambiţios, prin care doreşte să-i iniţieze pe cei mai tineri în minunatele arte teatrale. În interviul de mai jos ne povesteşte emoţiile şi trăirile sale de pe parcursul acestui drum, dar şi cât de dificil a fost acesta:

1.Ce v-a motivat să luaţi decizia de a face un pas concret spre împlinirea visului de a deveni actriţă?

Toată viaţa mi-am dorit să fiu actriţă, dar se pare că Dumnezeu a avut alte planuri pentru mine: mai întâi să fiu soţie şi mamă, femeie de afaceri, o persoană care a trebuit să urce şi să se dezvolte treptat, dar solid, prin muncă, pasiune şi dedicare în tot ceea ce a făcut, şi abia mai apoi să-şi împlinească visul. Mi-am dat seama că în viaţă lucrurile chiar se întâmplă atunci când trebuie, tot ce avem de făcut este să fim atenţi la semne. Pentru mine, a fost pur şi simplu un semn dumnezeiesc, pot spune, un imbold divin. Michelangelo a conceput cupola bisericii Sfântul Petru din Roma la 72 de ani, Verdi a compus „Falstaff” la 80 de ani, Boris Pasternak a scris primul său roman, „Doctor Jivago” la 66 de ani, la cererea lui Malraux, Chagall a pictat plafonul Operei din Paris; Tolstoi, Hugo, Goya, Renoir, Matisse, Picasso – lista artiştilor inspiraţi în toamna vieţii lor este foarte lungă. Ei sunt dovada că nu există o vârstă limită pentru creaţie. În comparaţie cu ei, pot spune că sunt foarte tânără.

2.Cum a fost debutul în teatru şi cum a venit ideea de a înfiinţa un teatru?

Da, pot spune că la mine lucrurile au stat exact invers. Mai întâi am înfiinţat teatrul, imediat după ce am terminat anul I de facultate, când am observat necesitatea creării cât mai multor spaţii pentru tinerii artişti, unde să poată performa, şi abia după ce am terminat facultatea să mă gândesc la debutul meu. Îndrăgostită fiind de textele lui Peter Shaffer, m-am apucat să traduc piesa de teatru „Lettice and Lovage”, am cumpărat drepturile de autor, am căutat un regizor, l-am găsit şi împreună am hotărât distribuţia. Premiera spectacolului „Lettice şi Leuşteanul”, în regia Geaninei Hergheligiu, în care joc alături de Ioana Pavelescu şi Silviu Biriş a avut loc în data de 26 noiembrie 2017.

3.Ce rol este mai dificil, cel de actriţă sau de producător?

Cred că mai dificil este în momentul în care le îmbini pe cele două şi am trăit această experienţă în ambele producţii în care joc: „Lettice şi Leuşteanul”, regia Geanina Hergheligiu şi „Milk on fire”, scris şi regizat de Radu Pocovnicu. Uneori chiar eram frustrată pentru că nu reuşeam să mă concentrez şi să mă eliberez la repetiţii de celelalte sarcini pe care le aveam în teatru, nu doar pentru aceste producţii, cât şi pentru întreaga activitate a Teatrului Arte dell’Anima.

4.Ce le-aţi spune femeilor care cred că e prea târziu să facă ceea ce au visat în adolescenţă sau copilărie?

Le-aş spune că niciodată nu este prea târziu să-ţi urmezi visele, pentru că altfel nu vei afla niciodată ce ai fi pierdut sau ce-ai fi avut de câştigat. Ştiţi cum spun americanii: „Never know unless you try.” Cred că noi, românii, avem nişte preconcepţii de care vom scăpa cu greu. Eu cred că tinereţea este o stare de spirit, nu un număr în cartea de identitate.

5.Cât de mult contează sprijinul celor din jur, al familiei, pentru a face ceea ce îţi doreşti în viaţă?

Cred că este esenţial sprijinul familiei în viaţa oricărei persoane, iar eu, din punctul acesta de vedere, consider că am avut noroc. Mi-am susţinut pe parcursul anilor de căsnicie soţul şi mi-am dedicat chiar şi puţinul timp liber educaţiei copiilor şi când a fost momentul potrivit ca ei să fie alături de mine, acest lucru s-a întâmplat de la sine. Am fost încurajată, motivată, criticată când era cazul, dar în final aplaudată cu dragoste.

6.Cu ce actori de la noi v-ar plăcea să jucaţi?

Nu cred în actorul „cel mai talentat” sau „cel mai bun”. Cred în actorul care cercetează permanent, care este „viu” pe scenă şi care transmite emoţie. Sunt foarte mulţi actori talentaţi şi cu siguranţă aş avea de la fiecare ce învăţa. Indiferent de nume, mi-ar plăcea să lucrez cu actori cu care aş empatiza de la început, cu care aş rezona şi cu care într-adevăr aş putea forma un nucleu.

Mai multe pentru tine

Emil Hossu, un nume de aur al teatrului românesc

Actriţa Lucy Liu îşi expune picturile la Londra

Ele sunt cele mai puternice femei de culoare!

7.Colegii dumneavoastră de scenă în spectacolul „Lettice şi Leuşteanul” sunt Ioana Pavelescu şi Silviu Biriş. Care e cea mai importantă lecţie de teatru pe care aţi învăţat-o de la aceştia?

Sunt fericită şi mă simt privilegiată că am repetat alături de Ioana şi Silviu. Fiecare dintre ei are o experienţă de mulţi ani pe scenă şi dacă la început am fost puţin timorată, ei m-au susţinut şi au avut răbdare şi încredere în mine. Şi pentru asta le mulţumesc foarte mult! Am repetat timp de 3 luni şi împreună cu Geanina Hergheligiu, am avut o experienţă artistică şi personală extraordinară. De la Ioana Pavelescu am învăţat să am mai multă încredere în mine şi în instinctul meu scenic, iar de la Silviu Biriş am învăţat să mă joc din nou, să caut şi să mă folosesc de atuurile mele fără frică. Nu am cuvinte să spun cât de fericită eram când Ioana şi Silviu mă încurajau şi îmi acordau credit pentru propunerile cu care veneam pe scenă. Am avut şi am enorm de câştigat în experienţa mea ca actriţă avându-i pe ei parteneri de scenă în acest spectacol.

8.Ce piese vă doriţi să puneţi în scenă pe viitor la Teatrul Arte dell Anima?

În aproape 3 ani de existenţă, Teatrul Arte dell’Anima a realizat şase producţii de teatru şi un scurt-metraj, care se află în etapa de post-producţie. Ne dorim să facem producţii de calitate care să fie selecţionate în festivaluri şi care să bucure publicul spectator.

9.Ce ne puteţi spune despre cea mai recentă producţie a Teatrului Arte dell’Anima, „Milk on fire”?

Aşa cum spune colega mea, Lorena Luchian: „Milk on fire” este un spectacol cu şi despre femei, pentru femei şi bărbaţi”. Mai mult decât atât, paradoxal, este un text scris de un bărbat, respectiv şi regizorul spectacolului, Radu Pocovnicu, care inspirat de fenomenul de „Hate-speech” tot mai accentuat în mediul online, aduce argumente pro şi contra alăptatului în public. De fapt, o convenţie despre cât de subiectivi sunt oamenii şi despre cât de greu este să cădem de acord, atunci când suntem în mediul virtual. Un spectacol în care joc alături de trei actriţe talentate, fiecare specială în felul ei: Lorena Luchian, Mia Crişan şi Ana-Maria Irimia. Un spectacol care cu siguranţă vă va surprinde.

10.Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră?

Pentru mine succesul este o recompensă a pasiunii şi a dedicării depuse în tot ceea ce facem.