Sex în întuneric total şi discuţii casnice în timpul orgasmului: sfaturi pentru tinerii căsătoriţi la 1890

Acum mai bine de un secol, sexul, chiar şi cel conjugal era subiect tabu, tinerele fiind sfătuite să se ofere soţilor cu zgârcenie, rar şi pe întuneric total. Mireasa trebuia să stea perfect nemişcată în timp ce făcea dragoste, pentru că mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist.

Tinerele neveste, care ţineau cont de sfaturile promovate intens în biserică, aveau convingerea că prin „terifianta” experienţă a sexului trebuie să plătească un tribut. În „Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvântate Comuniuni şi întru Gloria lui Dumnezeu“, lucrate concepută de Ruth Smythers, soţia unui pastor al Bisericii Metodiste şi publicată în 1894, regăsim câteva recomandări pentru tinerii căsătoriţi.

„Sexul este în cel mai bun caz revoltător şi, în cel mai rău caz, dureros”

Miresele erau sfătuite să îndure contactele intime pe care soţii „egoişti” le vor în primele săptămâni de căsnicie:

„Deşi sexul este în cel mai bun caz revoltător şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din această. Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsa de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi”.

Miresele, sfătuite să cicălească pentru a respinge contactele intime

Nevestele erau învăţate să accepte în primele două luni de căsnicie cel mult două experienţe sexuale pe săptămână. După aceasta perioadă, ele erau învăţate să se folosească de orice tertipuri pentru a respinge avansurile soţilor: „Mireasa înţeleaptă va permite maxim două scurte experienţe sexuale săptămânal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolenţa, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, mustruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara târziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămână înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună până la sfârşitul celui de-al cincilea an”.

Întuneric total şi cât mai puţină piele expusă

Sexul trebuia, de asemenea, inhibat prin orice mijloace. „Sexul, atunci când nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtând cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă.Odată ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Când acesta intră în odaie, bâjbâind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedică şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lângă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încât sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă să îi sărute palmele, va trebui să strângă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sărute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o sărută în locuri interzise”.

Discuţii casnice în timpul orgasmului

Autoarea merge mai departe cu recomandările: „În timp ce el pufăie şi gâfâie, ea va rămâne perfect tăcută sau va purta conversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămâne perfect nemişcată şi, sub niciun motiv, nu va oftă sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plângă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa după comuniunea cu femeia lor, astfel încât soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curând”.  

Femeia deşteaptă era considerată, potrivit documentului rămas din 1894, ca fiind femeia care va profita de orice avantaj pentru a limita pornirile sexuale ale soţilor:  „Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul său de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual”.