De ani buni, faci ca după-amiezele din timpul săptămânii să treacă cu zâmbet şi cu întâlniri cu oameni speciali. De unde îţi tragi energia?

Tocmai din asta, din bucuria oamenilor care îmi spun că am reuşit în demersul meu.

Eşti unul dintre personajele publice cu inteligenţă peste medie şi cu umor pe măsură – de fapt, ăsta e şi motivul rezistenţei tale în media. În viaţă, au fost situaţii în care umorul te-a salvat?

Dar când inteligenţa a fost o piedică? Eu râd când aud spunându-se „enorm de mult“, însă sunt singura, cei mai mulţi se mulţumesc cu această sintagmă. Remarc frecvenţa cu care se schimbă clişeele în televiziune: odată era în trend cuvântul „halucinant“, acum este la modă „cert este că“ sau „ideea este în felul următor“. Aici mă „împiedică“ inteligenţa, când aud pe cineva folosind aceste clişee... se descalifică. Dar am scăpat de multe ori din situaţii neplăcute râzând. De obicei, mergi la război folosindu-te de armele inamicului tău. (zâmbeşte)

Pe 1 decembrie s-au împlinit 25 de ani de ProTV, iar vechii tăi colegi, Florin Călinescu, Gianina Corondan şi Andi Moisescu, te-au menţionat ca făcând parte din istoria postului. Ai nostalgia anilor petrecuţi în acel trust?

Cu siguranţă, nostalgia rămâne pentru toţi. Îmi aduc aminte când m-am angajat prima oară în radio şi eram secretară dactilografă, era un frig de ne îngheţa apa în cană – atunci mi se părea dramatic, acum mi se pare nostalgic. (zâmbeşte) Nu ştiam să fac nimic, lumea se împiedica de mine şi eu de toată lumea, dar am început să mă adaptez. Evident că am nostalgii! Am nostalgia vremurilor mele de atunci, pe care le trăiam împreună cu aceşti oameni, eram buni în ceea ce făceam. Eram puţini, determinaţi, neînfricaţi şi pionieri în televiziune. Îmi aduc aminte de primele emisiuni matinale cu Mircea Badea la Tele 7abc – nu se mai făcuse aşa ceva niciodată! Am nostalgia Pro TV-ului, pentru că acolo am învăţat disciplina de fier şi să fac lucrurile înainte să fie comandate. Sunt convinsă că toată lumea care a schimbat nişte locuri de muncă şi nu a încremenit într-un scaun până la pensie are aceste nostalgii.

Câţi dintre foştii colegi ţi-au rămas prieteni?

Am rămas în relaţii bune cu oameni care şi ei au plecat ulterior, din varii motive, dar şi cu oameni care au rămas. Vorbim des, frumos, ne aducem aminte cu iubire unii de ceilalţi şi ne ajutăm reciproc, ceea ce este esenţial.

Eşti absolventă de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Arabă-Engleză. De când eşti la Kanal D, ai învăţat şi puţină turcă?

Nu, nu am învăţat turca, când voi simţi nevoia, o voi face. Mulţi confundă limba persană cu limba arabă, dar cele două nu au foarte multe lucruri în comun. Turca trebuie tratată ca atare. Oricum, eu consider că lucrez la un post de televiziune absolut românesc, chiar dacă la Kanal D se difuzează seriale turceşti.

Pentru că ne adresăm femeilor, iar aspectul fizic e mereu important pentru ele, trebuie să te întreb: mai ai temerea pe care o au mulţi dintre cei care au slăbit drastic, anume că te vei îngrăşa din nou?