Scrisorile pe care faimosul cuplu şi le scria descriu în amănunt viaţa unui bărbat aflat adesea pe câmpul de luptă, dar cu gândul întotdeauna la soţia sa. Îndrăgostit de partenera lui de viaţă, Napoleon nu ezita să-şi facă cunoscute sentimentele, atracţia sa greu de stăpânit pentru Joséphine. La fel de bine îşi exprima şi furia de fiecare dată când afla, de la fratale lui, despre trădarea de care era în stare mult iubita lui soţie.

Cei mai mulţi istorici susţin – pe baza scrisorilor dintre cei doi soţi – că Napoleon o iubea nespus pe soţia sa, în timp ce sentimentele ei nu erau la fel de intense pentru el. Cei doi au pornit de jos amândoi şi au reuşit să avanseze în societate şi să-şi îmbunătăţească viaţa prin mijloace proprii. Bonaparte a pus accentul, în viaţa sa, pe educaţie, strategie şi aliaţi puternici în societate, în timp ce Joséphine şi-a câştigată poziţia privilegiată din societate datorită priceperii sale, farmecului incontestabil şi a ambiţiei.

Istoricul şi scriitorul Kate Williams e de părere că Napoleon era lipsit de maniere cu femeile, iar Joséphine făcea abstracţie de aşa ceva, mai ales când venea vorba despre tacticile sale de război şi încercările lui stângace de-a atrage atenţia reprezentantelor sexului frumos. Doamna Bonaparte a trăit pe propria piele experienţa încarcerării şi de-abia a reuşit să scape de ghilotină în momentul decăderii Regelui Louis şi al Mariei Antoaneta. Însă a reuşit să scape, ceea ce atestă calităţile ei incontestabile.